Singurătatea doarme pe cumpeni de fântâne,
E-atâta liniște pe mapamond,
Îngerii se retrag prin firide de dor,
Pleșuva lună a căzut în izvor,
Umblă prin suflet o spaimă ascunsă-n păcat,
La Agapia două clopote bat,
Vaste tăceri luminează priveliști uitate,
Un ceas în perete încă mai bate,
S-au stins zilele Agapiei albe,
Natura se-mbracă verde în salbe,
Ceasul elegiac își frânge secundele-n zarea mută,
Frunzele plopilor au intrat în derută,
Însingurat privesc în depărtare,
M-am rătăcit pe-o tristă cărare,
Îmi caut tinerețea pierdută, vechiul chip,
Printre clepsidra spartă din ultimul nisip.
duminică, 7 mai 2017
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania