Dragoș NICULESCU

Folclor urban

Cu nunţile legate, sub soarele de iunie,
matrozii fără lacrimi scriu jalnice istorii,
cîte un popă veşted dă cu săpun pe funie
şi hanu-i tot mai searbăd în buza trecătorii.

De-această dată însă se vor întoarce caii
sălbăticiţi de-a gata, pe străzi, cu pieptu-n spume,
şi de-undeva, departe, ne-or blestema Altaii
că, picotind la umbră, ne-am mai păstrat un nume.

Cu pălăria udă de-un alb noroc de cioară,
culege-ţi un ciorchine din via mănăstirii
cînd iepuri beţi din uger de vacă se coboară
şi candela speranţei zideşte-n basme mirii.

Da, iată, vine vremea să rîdă manechine,
căci îngerul mecanic se-opreşte şi decade
şi chiar la poarta mare a fabricii de bine
lupi jigăriţi întreabă de-un nene, ca să prade.

O, Doamne, du-mă-n munte, m-aşteaptă sus izvorul,
să-i fac eternităţii program de avansare,
las lumii moştenire un cui şi stingătorul,
şi-mi cresc legenda vie prin pagini de ziare.