Marin IFRIM

Diva Cărturarului

Am avut a pisică. O Divă de cărturar. Tărcată. Stăpână peste o casă
Veche, cu istorie umană de muzeul al ființei. Stăpână miloasă
Peste șoareci, prefera să mânânce sentimentele mele. Ca toate
Pisicile, se visa zburând printre nori, în căutare de vrăbii și
De porumbei. Am văzut-o degustând dulceață de molii. Aripi
De avion cadastrat. Tot timpul cu ochii pe cer, spălându-și botul
Cu picioare de gimnastă. Cu grație. Nici nu-mi pot explica amănunte
Latente: avea picioare sau mâini? Lumea se schimbă. Păsările și
Animalele, nu știu de ce știu , au mutat munții din loc degeaba.
Uneori se mută și cerul, tot în van. Merg prin gândurile mele
Căutând o pisică. Una anume. Adun mâncare literă cu literă
Ca și cum povestea nu s-ar fi terminat. În jurul meu fâlfâie aripi
De păsări cu frica pisicii în fulgi. Uneori străzile orașului sunt
Pline de fulgi. Semn că pisica mea are cuib în nori răcoroși și
Plini cu vată pe băț de șoricel la rotisor. Iubesc toate animalele
Și toate păsările. Iubesc viața tuturor celor care au primit viață.
Mi-e dor de mica mea Divă. O imensă descărcare de zbor. De parcă
M-aș fi aruncat dintr-un avion , cu o pisică în spate, în loc de parașută.