Baroc, ba, rock, fiți gata,
Mergem în sala de operații,
Tainic rut, de nevăzut, prin geam- ecran,
Umilința din mâl se trage, curaj, bagaje,
Un mare chivot vișiniu, e așezat pe capete de cai, pătrat,
Zadarnic spaimele răsună, brrr, e frig aici, încă e bine,
Ceramica se face-n cerc, lumina vine din Montberg,
Dar ce tristețe, ce pustiu, plutim prin pulberi, argint viu,
Prin burguri de carton presat, de viață/moarte obsedat,
Passions and other stories, this trip made little sense, Boris,
Între infern și paradis, mai discutăm, cântăm la bis,
Când te privesc, privirea mea, la miezul nopții priveghea,
Aș vrea în flăcări să-ți cuprind trupul de gheață, Doamne, jind.
******************************
teoriilor mele micronice nu le-am atribuit nimic,
le-am altoit cu viziuni mitice și mecetice,
fugi, bre, viitorul vine după mine ca un cățel,
canonicul nu este acceptat, nici injectat,
între o veste și o vestă aleg vesta,
am visat milioane de chinezi, era o minune,
după moarte oricine se poate cunoaște și recunoaște,
nicio lacrimă nu fecundează, lăsați natura să lucreze,
mai calmă decât oglinda numai fața trădătorului este,
Nisipul este dușmanul tuturor gloriilor.
Un om fără ecou și fără umbră mai există?
Ca să te respecți ar trebui să crezi în ceva.
Între turmentare și beție este o mică diferență.
Cea mai mare minune a lumii este polenizarea.
Lirica și sexul sunt verișoare.
Acceptând, căsătorie devine o arcă a lui Noe.
******************************
De-alungul istoriei, caruselul a avut un rol,
de pildă Rolling Stone, violoncelul semănă cu o molie,
scrutătorule, nu fi crud, potopul este mereu așteptat,
potopul și nepotul, Ghilu s-a întânit cu Nilu și cu Gameș,
un talmeș-balmeș, din care Enoh l-a luat pe Noah
și l-a trimis în Goa. Băltoaca este numele rostit în joacă
pentru ocean, cauți un doc, dai de noroc,
de nicăieri vin trei muieri, Diana, Venus și Junona,
desăvârșite ca șapte nimfe, bată-te sfântule, tu n-ai nimic,
mai mișcă și tu din buric, că niciun cuvânt nu oprește tăcerea,
nici vinerea, seara.
BMM
Strategie de dimineață, cine o apucă,
o zi este o viață, am văzut oameni stând la coadă
la eutanasiere, dar cine ar mai putea povesti
ce simte omul trecând dincolo?
Nu mi-este sete de moarte, este totuși o curiozitate,
toți vorbim, nimic nu știm,
dar fără bătrânețe, viața ar fi mai săracă,
înainte de a ieși îmi ascult respirația,
de la o vreme am o viață dublă,
una a mea, alta a celorlalți plus tot a mea,
cunoști tu țara unde-i moartea-n floare?
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania