D. M. GAFTONEATU

…nici început și nici sfîrșit…

Motto: ,,Cuvântul e aripa liniştii!” (Pablo Neruda)

…magnific solfegiu
brutal întrerupt rareori
cu tonuri profunde din cheia de bas,
frânturi de vocale,
accente desprinse din Primul Cuvânt –
vezi firul cel roșu ce leagă destinul –
parcursul îmi pare adesea că doarme uitat,
mimat, incolor, fără gust,
un susur în șoaptă domol,
mai stins, tot mai stins, tot mai stins,
sunt firul de apă,
izvorul aproape să sece,
cu gândul la oaza
în care prezentul
așteaptă să-i vină din spate trecutul,
și totuși, și totuși,
și-n ultima clipă mai sper că voi prinde
zig-zagul acela enorm,
un fulger cu aripi de stele cât Calea Lactee,
o spadă ce taie în două eterul viran,
Big Bang-ul primar redivivus,
crescendo-pseudoscânteia cea mare,
s-o văd cum aleargă,
cum urcă în salturi
pe trepte de scară astrală
spre tunetul cosmic,
eu, licăr discret din lumina pierdută pe veci
în spațiul cu noapte perfectă,
visez pe traiectul terestru,
modest, prea modestul meu drum…