E miezul unei nopți târzii de-august…
Un fluture de noapte se-ndreaptă spre cer,
Sfios se-nalță sus…și tot mai sus…
Mâine va gusta din cupele zeilor dulcele must.
Din laguna cenușie a norilor,
Luna-i călăuzește în liniște zborul,
Înlănțuindu-și albele-i raze, vestindu-i viitorul,
Pe cărarea strâmtă a muritorilor.
Lin, își face simțită prezența vie
Un iz firav de toamnă-aurie –
Septembrie bate ușor la ușa timpului bătrân,
Învăluit de-o ceață cenușie de pe-un alt tărâm.
Amurgul verii calde răsare,
Lăsând loc covoarelor de frunze ruginite și pale;
Îmbrățișând natura cu-ale toamnei petale,
Izul lui Septembrie se simte-n zare.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania