Amprentele lui Dumitru PETRAȘ

Gazda

Priviți și voi ecoul din mine cum fierbe
Sub flăcări de aer stropite cu vis,
Când fereastra se deschide ca un vârtej de apă
Lutu din căușul palmelor pare obosit,
Zorii îl învelesc frumos pe omul care doarme
Sub crengi de lacrimi, mereu obosit.
Au început să meargă copacii pe stradă,
Își caută gazdă din casă în casă,
Numai stejarul bătrân rămâne mereu în urmă
Ieri s-a odihnit trei ore lângă o poartă,
Dar s-a speriat de un câine rău și a plecat
Sigur o să-l prindă noaptea pe drum,
Dar are noroc că poartă umbra cerului aproape
Măsoară distanța luminii căzute în iarbă,
Prin zbor de aripi căzut la capăt de drum
Când seva din ceață înflorește privirea
Și glasul durerii în flăcări se sparge,
Peste timp bătrân vine o toamnă și plânge
Frunzele cad țesute în umbre de covor,
Viața mea începe încet să-și caute o gazdă
Într-o lacrimă ascunsă, cât un gând
Deasupra luminii când viața plânge.