În prezent am 48 de ani, iar până acum cinci ani am fost membru al Bisericii Reformate. Sunt etnic maghiar născut la Târgu Mureș și, asemenea multor altor maghiari, am fost botezat în biserica pe care tocmai am menționat-o. Pot spune că am primit ca reformat o educație creștină destul de mare mai ales din partea mamei mele. Tatăl meu era mai sever și mă trimitea în fiecare Duminică la Biserică, ceea ce m-a ajutat într-o măsură să fiu mai aproape de Dumnezeu, cu toate că nu reușeam să Îl descopăr și să-L înțeleg foarte bine. Dar, în orice caz, am deprins câteva principii spirituale importante și în sânul Bisericii Reformate pe care însă, ulterior, am părăsit-o pentru a intra în Biserica Ortodoxă.
2.) Din răspunsul dvs înțeleg că ați fost membru al Bisericii Reformate până la aproximativ 42-43 de ani, deci o perioadă destul de lungă de timp. Dat fiind un asemenea interval care v-a permis să vă dezvoltați din punct de vedere spiritual, de ce ați ales totuși să vă convertiți la Ortodoxie?
Eu sunt muzicant și în vara anului 2012, căutând anumite videoclipuri, am găsit și niște documentare ample despre părintele Arsenie Boca, Sfântul Ardealului. Le-am urmărit cu foarte mare atenție, ele mi-au marcat conștiința și sufletul într-un mod cu adevărat profund, descoperind astfel că în Ortodoxie se află Izvorul la care ar trebui să ne întoarcem. Așadar, datorită părintelui Arsenie Boca am ales să mă convertesc la Ortodoxie și tot datorită Sfinției Sale am descoperit acel Dumnezeu iubitor și iertător.
3.) Având în vedere că dvs faceți referire directă la părintele Arsenie Boca în procesul convertirii dvs la Ortodoxie, v-aș ruga să îmi spuneți ce impact a avut Sfântul Ardealului asupra conștiinței dvs spirituale. Se poate spune că ați trăit prezența concretă a părintelui Arsenie Boca în viața dvs, chiar anumite minuni din momentul în care l-ați descoperit?
Cred că cea mai mare minune pe care am trăit-o, descoperindu-l pe părintele Arsenie Boca, este convertirea mea la Ortodoxie. De fapt, deocamdată i-aș spune trecere, nu neapărat convertire, întrucât mai am mulți pași de făcut pe drumul credinței, însă Ortodoxia este calea cea dreaptă care mă obligă să mă schimb în permanență. Referitor la părintele Arsenie Boca, îmi aduc aminte că am avut ocazia de a intra în posesia unei cărți ce purta titlul „Mărturii din Țara Făgărașului”, iar tot ceea ce am citit acolo cu privire la Sfântul Ardealului m-a ajutat să înțeleg importanța smereniei dar și faptul că Dumnezeu chiar face minuni în viețile noastre dacă învățăm să ne rugăm cu adevărat. Nu aș putea să descriu neapărat în amănunt toate minunile pe care le-am trăit prin părintele Arsenie Boca, dar e de ajuns să spun că datorită părintelui Arsenie Boca am intrat în Biserica Ortodoxă, iar eu personal îndrăznesc să spun că este cel mai mare duhovnic al României. Desigur, acest lucru nu exclude admirația pe care o am față de alți mari duhovnici români, precum pr. Ilie Cleopa, pr. Arsenie Papacioc, pr. Paisie Olaru, și mulți alții.
Ca urmare a dragostei mele față de părintele Arsenie Boca dar și a ideii duhovnicului meu, părintele Rafail Lukacs, în data de 17 Martie 2013, când a avut loc botezul meu în Ortodoxie, am primit numele Arsenie.
4.) În cazul în care știți, cartea „Cărarea Împărăției” a părintelui Arsenie Boca a fost tradusă și în limba maghiară, ceea ce l-a făcut mai accesibil publicului de cititori maghiari. Pe de altă parte, îmi aduc aminte că acum câțiva ani, un preot ortodox maghiar, autorul volumui „Redescoperirea moștenirii ortodoxe a Ungariei”, Tibor Imrenyi, s-a închinat și s-a rugat la mormântul pr Arsenie Boca alături de IPS Andrei Andreicuț. Cum ați caracteriza dvs un asemenea moment? Credeți că a reprezentat un eveniment spiritual menit inclusiv să apropie Ortodoxia română de cea maghiară?
5.) După cum bine cititorul poate înțelege dvs sunteți maghiar convertit la Ortodoxie. Luând în considerare această stare de fapt, cum ați caracteriza raportul dintre identitatea dvs maghiară și spiritualitatea ortodoxă? Cu alte cuvinte, ce înseamnă a fi maghiar ortodox?
A fi maghiar ortodox este o stare ciudată, dar înainte de toate o bucurie extraordinară. Sigur, presupune și faptul de a da mărturie despre dreapta credință într-o lume în care Ortodoxia nu este încă foarte cunoscută.
Pe de altă parte, îmi aduc aminte că acum ceva timp, când am fost invitat la un banchet, am rostit rugăciunea „Tatăl nostru” în limba română. În acel moment, un ungur de confesiune reformată mi-a spus că nu a mai văzut vreodată ceva atât de ciudat, întrucât nu a mai întâlnit un alt maghiar care să rostească rugăciunea „Tatăl nostru” în limba română. Pentru mine, în schimb, este un lucru cât se poate de firesc, la fel cum ar fi și dacă aș rosti-o în limba maghiară.
Dar, după cum am mai spus, a fi maghiar ortodox este o mare bucurie pentru că Ortodoxia este singura credință care ne învață lecția smereniei și mărturisesc că îmi doresc un sfârșit creștinesc lipsit de dureri și răspuns bun la înfricoșătoarea Judecată a lui Hristos.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania