Poem de Marin IFRIM

Kaput și de la capăt

Unii cetățeni sunt plătiți să fie vecini cu alte țări. E treaba lor în interesul
Lor național. Alți cetățeni sunt vecini doar cu vecinii lor. Fie la casă, fie
La bloc. Vecinii cetățenilor plătiți nu au chipuri, au doar garduri grănicerești
Și vorbe-n răspăr, de ochii lumii, cu mutrele colegilor plătiți de vecinii
Plătiți de cetățenii care sunt vecini de dosar cu vecinii lor de la case, de
La bloc. Vecinii plătiți sunt înarmați până-n dinți, sloganurile patriotarde
Dau bine. Vecinii de la casă, și cei de la bloc, sunt niște oameni așa de
Simpli și umani încât îți vine să arunci ușa de la intrarea în sufletul tău
Bănuitor. Ai vecini buni, ai cer senin, fereastră plină cu flori, saluturi ca
Pentru generali ai visurilor. Se poate trăi omenește între vecini care nu au
Pretenția că păzesc clădirile. Vecinii tăi nu sunt generali și nu au tancuri
În toalete. Sunt doar niște oameni cu munci în nomenclator la vedere. Nici
Măcar din întâmplare nu au nume cumva isterice. Undeva sunt sigilii.
Pute țara de vecini cu arcuri încordate, coada maimuței e din ce
În ce mai pentacoloră. Unii zic că patria e a lor. Vorbesc din uniforme. Se
Scălâmbă la steaguri trecătoare. Dau în urmărire tot ce mișcă în frontul lui
Sictir. Asta nu e țara celorlalți, a celor care nici măcar nu știu unde locuiesc.
Suntem optimiști. Toată viața noastră am trăit în morți, i-am tot plâns și
Iertat. Timpul se dilată. Vecinii vecinilor noștri în curând se vor învecina
Cu cimitirele lor cazone, pe rânduri, pe note, pe alinieri specifice. Toți au
Luptat pentru o patrie de rahat. La cer cu ei și cu tunurile lor de plastilină.
Țara trăiește cu morcovi în spate, cu fasole antirachetă, cu pește plin de
Substanțe radioactive, cu nimic. O țară pe radar. O țară militarifloră, o
Demență din cărțile lui Gabriel Marcia Marquez. Ni se impune tăcere.
Și tăcem. Între timp, vecinii vecinilor noștri, ștaiful țării, leșină de râs
Când văd câte un idiot care încă e convins că are patrie. Kaput și de la capăt.
Cimitirele sunt reglate în conturi, au mai mulți eroi decât morți. Restul
Oaselor sunt ale lașilor de zi cu zi, morți din fel de fel de motive modeste
Care nu i-au putut transforma în eroi de staniol, împușcați de eroi de plumb.