Boris MARIAN

Secția nebuni unu

În urma ta rămân cărți de vizită,
un sfert de plămân într-un borcan cu fenol,
te bați bine pe spate, până va crăpa pielea pe alocuri,
treci Styxul înot în stil brass,
bătrânii morți au ce povesti,
profesiuni particulare,  menajere frumoase,
buzele se umflă de atâta dragoste,
în simple bătăi se simte muzica,
mlădioasă ești ca o mlădiță,
Allons, spuse domnul Galon,
un fourre-tout, Mioriță bălaie,
prin liniștea cărților, un izvor cirge tăcut,
fără violența uitării, inima se albește de tot.
Raiul pierdut subt cu un pai,
Oricare viață e un sacrificiu,
fiicei tale spune-i, nu  respinge iubirea,
morții înoată în grupuri vesele,
fac polo cu propriile capete,
iar eu zbor chagallian deasupra ta, mireaso,
vinul ochilor tăi m-a îmbătat de atâtea ori,
vino să locuim în cuvinte, apoi în argintul apusului,
dacă vrei, poți rerspira în locul meu,
eu, da eu, de mult te respir
âde la mii de kilometri.
Azi risipit e aurul zilei,
Seara albastră se face brună,
Suavul flaut cu muget răsună,
Hainele milei cad peste mine.
Nu este  vorba doar despre mine?
Montmirail, ce mult mă mirai.
Ia-l în car  și  pe  Rene Char,
Spada cântării  păzește  patul.
Șuvoiul sclavilor curge alene,
Ikkemotubbe se așează pe gene,
Mâine vor fi doar ghilotine.
Așteaptă flămânde, făcând cu binoclul.
A pune osul nu este util,
Nici nu e nobil, Zeița cu cocul
scrie de zor Codul Civil.
Codul Fudul, dragoste, stresul.
Ce disperare,  oroare, eroare,
Vin în valurile noi  formulare,
ai un furuncul, faci un compres.
Vine în grabă un pâlc de poliție.
Ai tu un foc interior, de nestins,
Tace ori sfârâie ca muribundul,
eu am văzut cordul  deschis,
Bulgări  și flori de cenușă, parade,
Lipsește doar endorphina din rai,
O măslină-ți trimite domn Nae,
faci un flash-back, nu știi ce ai.
Tu ai să-l vezi pe naiba-n poveste.
Vine Mefisto , văr cu Stalhit,
Ei te învață figuri, îți pun trese,
Noaptea visezi un gigant parazit.
******************************

Secția nebuni doi

Opusă și valului,
Aleanul aleanului,
Trimite-un texticul,
Plimbare cu pixul,
Toți îngâmfații
Speriați de gealații,
De urlă Galații,
Ce cheltuie wații,
Că fecioria
Visa preeria,
Frumosă femeie
Din vremuri ahee,
Capela Sixtină
o ține-n lumină,
nevinovată
și dezbrăcată.
Eu o pictez,
Eu o mulez,
Eu o sculptez
Până la miez.
Lumea de-Apoi
Ne prinde tot goi,
Eva, Adam
In-vocați în van,
Îndoiți din spate
De multe păcate,
Vor scrie și ei,
Acum prichindei,
Mult erau frumoși,
Ai noi bieți strămoși,
Noi v-am îndrăgit,
Voi ne-ați amăgit
Că fără iubire
Totul e pieire.
Versuri –viața mea,
Cine cuvânta?
Inima curată,
Mult nevinovată,
Umblu tot desculț,
Ca Rabi Yeshua
Am să fac Teshuva.
BMM

Secția  nebuni 2

Spuse unul, aș vrea să mă ridic în vârful picioarelor
și să zbor într-o lume mai bună,
fără dureri și fără ură ,
mă însoțește Ghimpel Netotul
are cu el un papagal roșu ca sângele,
ochi de lunatic, voce a la Hitler,
o vorbă valorează cinci mii de dolari,
acum eu urc un munte ori el coboară,
în haine de gală – îngerii,
caii strigă Heil, le tremură genunchii,
pe strada Gropii trece o mașină,
califii se consultă în surdină,
Lumea pe dos are un nou ambasador,
nebunii mai au răni și ele dor.
O duc bine domnii unsuroși,
chiar și la mitica.

Secția nebuni 3

Pe colină urcă o babuină în halat mov,
mare istov, vedeți zice, aici va fi un govern de pitici,
cut and run, ăsta e șpilul, scalpezi bărbăția
și faci copilul, ce-i cu tristețea asta strigătoare la cer?
Mai multe cântece și beri. Ieri s-a îmbolnăvit căpcăunul,
azi a mierlit-o unul, spate în spate stau statuile și se salută
în oglindă, una întreabă ce zi e astăzi, dar azi soarele n-a răsărit,
nici fulger pe cer, nici oi sfâșiate de lupi,
mai trec cocorii cu salbe în cioc,
salbe mireselor nenăscute, ferice.
Eheu, mergem înapoi în salon, facem una mică pe din două.

Secția de nebuni 5

Și se făcea că nu mai scriam pe pereți,
ci direct pe creierele voastre,
hai s-ajungem la golful albastru,
acolo buzele se vor despărți,
coborâm treptele într-un dans acvatic,
ne așteaptă corabia piraților morți,
nu-mi șopti la ureche, iubire,
am fugit, m-am pitit într-un colț.