Primit pentru publicare: 05 Nov. 2017
Autor: Mihai CĂLUGĂRIȚOIU
Sprijin logistic: Al. Fl. ȚENE
Publicat: 06 Nov. 2017
Procesare și adaptare: Dorina RODU
Editor: Ion ISTRATE 

  O comună, ȘUȘANI, la județ, VÂLCEA

Miercuri, 1 noiembrie 2017, ora 17.00, la Biblioteca Județeană Vâlcea „Antim Ivireanul”, Sala de conferințe, a avut loc evenimentul cultural „Șușani 450”.

Cu acest prilej, au fost prezentate 5 lucrări, din care 4 apărute în 2017 și una în 2014, elaborate de scriitori originari din comuna Șușani, județul Vâlcea.

Evenimentul a fost organizat de Forumul Cultural al Râmnicului în parteneriat cu Societatea Culturală „Anton Pann”, Asociaţia Seniorilor din Educaţie, Ştiinţă şi Cultură – Vâlcea, Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul” Vâlcea şi Primăria Şuşani, cu ocazia aniversării a 450 de ani de atestare documentară a localității (1567-2017).

Aceste lucrări au fost:
-„Șușani – 450 de ani de atestare documentară”, autori: Mihai Călugărițoiu și Gheorghe Nicolăescu, apărută în 2017 la Editura Hoffman din Caracal;
-„Monografia sentimentală a fostei comune Râmești-Beica – istorie, locuri, destine-, autori: Victoria Ghiță Predică și Maria Ghiță Stoian, coordonator Marian (Puiu) Nedelescu, apătută în 2017 la editura Amanda Edit din Sinaia;
-„Umbrele libertății”, autor Gheorghe Nicolăescu, apărută în 2017 la Editura Hoffman din Caracal;
-„Șușani – istorii familiale locale”, vol. II, autor Mihai Călugărițoiu, apărută în 2017 la Editura Hoffman din Caracal;
-Drumul spre suflet, memorii, autor Titina Nica-Țene, apărută în 2014 la Editura Nico din Târgu Mureş.

În cuvântul de început, moderatorul evenimentului, profesorul Mihai Călugărițoiu, a urat bun venit! participanților, a prezentat scriitorii și pe primarul comunei, Gheorghe Staiu. Totodată, a transmis salutul doamnei Titina Nica-Țene și regretul că, din motive obiective, nu poate participa.

Acțiunea și-a propus prezentarea cărților și nu lansarea, dat fiind numărul lor.

Inițial a fost prezentată lucrarea „Șușani – 450 de ani de atestare documentară”, scriere care a inspirat și denumirea evenimentului. În discursul său, Mihai Călugărițoiu a subliniat că scrierea s-a dorit „aniversară” și a făcut o „radiografie” a comunității. Astfel, pe lângă prezentarea generală a caracteristicilor geografice, a atestărilor documentare, a istoriei, vieții economice și spirituale, în evoluțiile lor istorice, lucrarea conține un capitol referitor la administrația actuală, anul 2017, în care sunt cuprinse organigrama, statul de funcții și consiliul local, cu prezentare tuturor angajaților și consilierilor.

A urmat prezentarea lucrării „Monografia sentimentală a fostei comune Râmești-Beica – istorie, locuri, destine-, de către Victoria Ghiță Predică și Maria Ghiță Stoian.
Trebuie menționat că această comună, Râmești, prin unificare cu comuna Ușurei, a format actuala comună Șușani, prin legea administrativă din 1968.

Autoarele au arătat că au dat o notă aparte monografiei, în dorința de a-și exprima recunoștința față de locurile natale, de oamenii de aici și de faptele lor. Au mulțumit coordonatorului lucrării, profesorul Marian (Puiu) Nedelescu, care nu a putut participa, spre regretul său.
La rândul său, moderatorul a calificat scrierea ca o istorie romanțată, în care, pe lângă adevărul istoric, întâlnim legende, povestiri, obiceiuri și tradiții, evenimente culturale, impresii, confesiuni, unele chiar sentimentale.
A arătat, de asemenea, că un loc aparte, în această carte, îl ocupă prezentarea „Premiul-ui Nedelescu-Râmești”, eveniment inițiat în 1998 de profesorul Marin (Puiu) Nedelescu, menit să stimuleze elevii și studenții cu rezultate bune la învățătură, a celor cu aptitudini sportive, muzicale, teatrale, artistice, în general. Palmaresul acestuia și impresiile ulterioare ale celor premiați dovedesc utilitatea și, mai ales, importanța acestuia. Inițiativa și acțiunea, demnă de luat în seamă, rară, dacă nu unică, ar trebui promovată și extinsă, pentru că nu de talente duce lipsă această națiune, ci, mai degrabă, de respect și toleranță.

„Cartea de onoare a școlii”, la fel evidențiată în lucrare și publicată parțial, înființată la inițiativa aceluiași fiu al satului, profesorul Marian (Puiu) Nedelescu, „relevă rolul școlii și al dascălilor ei la formarea personalității tinerilor învățăcei”, dar și concluzia că fără școală, fără învățătură exiști, dar nu contezi, adevăr speculat prea mult, în ultimul timp, de politicienii noștri.

Palmaresul „Premiul-ui Nedelescu-Râmești” și „Cartea de onoare a școlii” scot în evidență paradoxul învățământului rural. Elevii buni la învățătură obțin calificări care nu pot fi practicate la țară. Numeroși ingineri, juriști, profesori, aviatori, artiști, cercetători etc. s-au stabilit în orașe, dacă nu în altă țară. Comunitățile rurale oferă prea puține posibilități multiplelor talente născute și promovate din râdul locuitorilor satelor. De aici, nostalgia. Cei stabiliți pe alte meleaguri își mărturisesc dor-ul de țară (sat) ori țară (patrie).

Aflate la vârsta senectuții, când își permit să spună adevărul, cele două autoare s-au confesat și sentimental. Iubiri tainice, unilaterale ori neîmpărtășite, juvenile și neprihănite, trăite la momente și vârste premature, ne trimit în timp, la vremea tinereții, și ne fac să of!-tăm și să ștergem, discret, din coada ochiului, lacrimi tardive și să gândim „ce-ar fi fost, dacă …?”

Multe și interesante sunt informațiile din acest volum, care merită citit. Lectorul nu poate să nu remarce versurile unor creatori populari, dar și poezie de bună calitate și inspirație ori stilul narativ de înaltă ținută literară.

Rapsodul popular, Nicolae Buzică, în poezia republicată „Bine ați venit la rădăcini”, constată că: „Oamenii plecați prin lume/ Se întorc cu drag la tine./ Mulți vin să te ia la rost/ Dar ei nu știu cum a fost.”, iar tânărul Gabriel Bărbulescu propune un imn local, în care răzbate îndemnul și convingerea: „Fiii satului am fost, fiii lui vom fi mereu/ Și vom fi oricând aproape, și la bine, și la greu”. Amândoi au mare dreptate. Cunoscând trecutul, văzând și trăind prezentul, putem să planificăm și să acționăm pentru un viitor, așa cum ni-l dorim, idee întâlnită, de la un capăt la altul, al acestei interesante cărți.

A urmat prezentarea romanului „Umbrele libertății”, de către autorul său, profesorul și scriitorul Gheorghe Nicolăescu, care a precizat că acesta continuă acțiunea din romanul „Vijulia”, apărut în anul 2012. Personajele principale, Sabina și Milică, sunt aduse, trecând prin istorie, până după evenimentele din 1989. A subliniat că a înfățișat satul românesc, din zona Olteniei, de sub Carpați, așa cum l-a cunoscut în copilărie, cu oamenii săi, cu obiceiurile și limbajul specific, inspirându-se din viața satului natal.

Moderatorul a arătat, în aceeași notă, că scriitorul a zugrăvit, cu lux de amănunte, ascensiunea unei „puteri” bazate pe amenințări, groază, turnătorie, zelul noilor organe ale statului, în aplicare învățăturii și politicii partidului, dar și „vigilența” unor săteni, vecini ori rude, și ne dă de înțeles că unii au devenit colaboratori de teama de a nu fi acuzați de tăinuire.

Un loc aparte îl ocupă soarta celor întorsi de pe front. Unul dintre ei, își găsește nevasta, pe care o părăsise la 4 zile după nuntă, plecând pe front, căsătorită cu altul și cu 2 copii. Altul, cu fața mutilată, este suspectat de sabotaj la noua ordine.

Amintirile frontului și ororile războiului sunt aduse în fața cititorului prin întâlnirea și dialogul dintre doi veterani, Dumitru Mejdinescu, personaj imaginar, și Gicu Șușanu, personaj real, profesorul de matematică Gheorghe (Gicu) Șușanu, din Șușanii de Sus, de la care ne-a rămas Jurnalul de război, publicat în 2016 în „Istoria Șușanilor”, autor Mihai Călugărițoiu, pe care autorul l-a citit și din care a povestit, prin gura veteranului.

De remarcat este descrierea nunții „întârziate” a Sabinei cu Milică, în care autorul surprinde evenimentul la originile sale, ca o mare petrecere în sat, la care nuntașii aduc, drept cadou, „de-ale gurii”: păsări, făină, mălai, băuturi, pe care le prepară și le consumă cu această ocazie, în ritmuri de joc, în acompaniamentul muzicii și bunăvoiei.

Rămași fără pământul străbun, pe care l-au iubit mai mult decât propria-și viață, Mejdineștii s-au simțit desrădăcinați și au plecat în „lume”, croindu-și un viitor, întemeindu-și familii, dar n-au scăpat de nostalgia locurilor natale și dorul de casă.

În continuare, moderatorul a prezentat-o pe poeta și memorialista Titina Nica-Țene comunicând participanților că s-a născut la 10 iulie 1944 în satul Uşurei al comunei Şuşani.

A crescut pe malul Beicii, râul ce traversează comuna de la nord la sud. Beica i-a marcat copilăria, tinereţea, maturitatea şi îi curge în vene la senectute: „De multe ori, pe malul Beicii, / Visez la casa-n care sunt născută”.
A copilărit în casa ţărănească a părinţilor, printre războiul de ţesut, în sfârâitul fusului ce torcea caierul din furcă, la lumina lămpii cu gaz, ascultând, înmărmurită, poveştile vecinelor venite la clacă.
Şcoala primară a făcut-o la Uşurei şi Gimnaziul la Şuşanii de Sus, satul vecin, la cinci kilometri. Îşi aminteşte cu nostalgie de colegi, învăţători şi profesori.
Dintre operele sale, amintim: Bucuria lucrurilor simple, poezii pentru copii, 1989; Recreaţia grădinii, poezii pentru copii, 1997; Amurg de întoarcere, versuri, 2002; Pietre de aducere aminte, povestiri, 2004; Scaunul Harului, poezii, 2009; Viaţa ca o punte, 2011; Anotimpul jocului, 2011; Un strop de veşnicie, 2012; Neastâmpărul toamnei, poezii, 2014; O noapte palpitantă – întâmplări c-o nepoţică povestite de bunică, 2014, povestiri pentru copii; Întâmplări hazlii cu o nepoţică povestite de bunică, ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, 2014; Drumul spre suflet, memorii, 2014.
Alături de soţul său, Alexandru Florin Ţene, este membră fondatoare a Ligii Scriitorilor Români, septembrie 2006.
Este tradusă în limbile spaniolă, germană, engleză, catalană şi italiană.
Colaborează la multiple reviste de cultură din România, Germania, Spania sau Italia.
Este prezentată în mai multe Dicţionare şi Antologii ce se referă la oameni de ştiinţă şi artă, poeţi, personalităţi române şi faptele lor.
A obţinut numerose premii, brevete şi medalii pentru poezie, în special pentru copii, proză scurtă şi povestiri, dar şi pentru întreaga activitate literară (2014).
Umblată prin lume, Titina Nica Ţene nu şi-a uitat niciodată locurile natale în care revine, ce-i drept, cu nostalgie: „În satul meu m-am regăsit”, dar „satul nu mă recunoaşte”, „am plecat după Izvorul Vieţii şi dintr-odată, m-am trezit la mal”, „timpu-acesta curge iute / şi mi s-a făcut târziu”.

În continuare, Mihai Călugărițoiu a prezentat „Șușani, istorii familiale locale”, volumul al II-lea. Cartea cuprinde 23 de istorii familiale, arborii genealogici și fotografii de familie.
S-a dat apoi cuvântul primarului Gheorghe Staiu care a mulțumit autorilor pentru eforturile depuse și a promis să le stea alături, împreună cu Consiliul local, să le furnizeze date și să-i sprijine financiar. A subliniat că prin scrierile lor comuna Șușani va fi mai cunoscută. Locuitorii ei au dreptul să-și cunoască istoria și să acționeze pentru schimbarea în bine a prezentului și planificarea viitorului.
Ca drept la replică, din râdurile participanților, au luat cuvântul: conf. univ. dr. Ioan St. Lazăr, istoricul Eugen Petrescu și poetul Nicu Cismaru.
Referindu-se la scriitorul Gheorghe Nicolăescu, criticul și istoricul literar Ioan St. Lazăr a spus: „Profesor de filozofie și psihologie, remarcabilul prozator Gheorghe Nicolăescu se arată profund preocupat de condiția umană în diferitele ei ipostaze (de categorie socială și epocă istorică, de vârstă ori destin), abordând curajos universul rural (din „sânge”), ca și pe cel urban (dobândit), îndeosebi pe dimensiunea psihologică și, inerent, etică a personajelor sale; el ne evocă, original asimilată, „lecția” clasicilor prozei românești din interbelic (a lui Rebreanu, Camil Petrescu sau Gib I. Mihăescu) și din postbelic (a lui Marin Preda, Dinu Săraru sau Ștefan Bănulescu), asupra artisticității căreia se vede că a meditat, căutând să ofere, creativ, alături, o „replică” proprie, „mustind” de o viață aparte.
Modelul său de scriitor pare a fi Marin Preda, întrucât, fără a avea, precum în moromețianism, un erou „multiplicat” prin spirit în toată opera, romanele, nuvelele și povestirile (unele, admirabile și memorabile!) ale lui Gheorghe Nicolăescu urmăresc, în genere, același traseu tematic al devenirii țăranului român, cu viața tradițională alterată de avatarurile războiului, dar, mai ales, de acelea ale rupturii produse de colectivizarea forțată și de exodul „risipitor” la oraș. În consecință, subiectele inedite și prelucrarea artistică personală confirmă, în felul lor, veridicitatea operei lui Marin Preda, față de care se situează în complementaritate; în pulus, ele pun în relief eroi marcați, ca în opera lui Gib I. Mihăescu, de o traumă biografică, „tratată” printr-o aspirație obsesivă, care, finalmente, în catharsis-ul simbolului, conferă tragismului elevație. Aș mai sublinia autenticitatea și expresivitatea limbajului artistic, îndeosebi a celui de sorginte rurală, el însuși aproape un personaj, o voce a locului natal (din sudul Vâlcii).
Gheorghe Nicolăescu este un scriitor valoros, pe care numai un „impresariat” modest l-a reținut să nu-și ocupe, până acum, locul pe care îl binemerită în literele românești de azi (când nu credeam că se mai poate scrie precum reușește dânsul).

A apreciat, de asemenea, eforturile depuse de cele două autorea ale Monografiei sentimentale a fostei comune Râmești-Beica, reliefând activitatea literară a doamnei Maria Ghiță Stoian, de cercetător și etnograf.
Istoricul Eugen Petrescu, referindu-se la lucrarea „Șușani, istorii familiale locale” și autorul lor, a precizat: „Toate aceste mici istorii de familie scot în evidență capacitatea poporului român de a se adapta și de a izbuti, indiferent de vremuri și regimuri, de a reuși să-și ducă menirea până la capăt. În sânul acestor familii descoperim valori ce s-au afirmat și se afirmă în diferite domenii, contribuind, fiecare în felul său, la păstrarea credinței și tradițiilor, la întregirea și apărarea pământului strămoșesc, la dezvoltarea științei, tehnicii și culturii naționale și universale. Ele vor constitui, pentru cei ce ne vor urma, prin contribuția cercetătorului Mihai Călugărițoiu, un nucleu de repere identitare – surse sigure de informare cu privire la rădăcinile din care se trag (neam și vatră), la rolul înaintașilor în istoria localității, a județului Vâlcea, a regiunii istorice Oltenia și a României”.

Poetul Nicu Cismaru l-a felicitat pe primar că are astfel de oameni, care aduc la lumină istoria localității și consemnează evenimentele prezente, precizând că dacă lucrările edilitare, în timp, vor fi înlocuite, cele culturale vor dăinui.
Întâlnirea s-a încheiat cu procurarea, de către doritori, a lucrărilor prezentate, cu autografele autorilor și discuții protocolare.

Prof., col. (r) Mihai Călugărițoiu