Primit pentru publicare: 01 Dec. 2017
Autor:Luminița ZAHARIA
Editor: Ion ISTRATE

   Cărți ale editurii Astralis lansate la Tîrgul Internațional Gaudeamus 2017

                   Lecturile prin timp ale Cameliei Pantazi Tudor sunt incursiuni inedite prin lumea scriitorilor de ieri și de azi, începători sau consacrați, poeți, prozatori, eseiști – incursiuni inedite, spuneam, pentru că, fără a se pretinde încadrabile în genuri bine definite (critică, recenzie, cronică literară), ating totuși punctele-cheie ale acestora, aducînd însă în plus o prospețime aparte, o privire inteligentă, intuitivă asupra operei autorilor vizați. Tocmai această libertate de a nu se încadra în tipare incită atenția cititorului, oferindu-i o lectură extrem de plăcută, cartea citindu-se mai degrabă ca un volum de belestristică. Cititorului nefamiliarizat cu opera autorilor cuprinși în carte (mai cu seamă a debutanților, desigur) îi este astfel trezită curiozitatea, i se deschide o poartă spre lumi sortite altminteri ignoranței sau uitării. În același timp, și scriitorilor plecați de mult dintre noi li se oferă șansa, dacă putem spune așa, de a fi scoși de la naftalină, readuși în atenția noastră. Lecturi prin timp reprezintă, în acest context, un liant între autor și cititor, un instrument util și plăcut redeșteptării poftei de a citi, o vitamină cu efect instant! Pe lîngă stilul inconfundabil al Cameliei Pantazi Tudor și al diversității abordate în materie de scriitori lecturați, mai remarcăm faptul că autoarea a conferit lecturilor sale titluri inedite, care nu dau din start indicii despre autor sau operă, ele fiind de fapt savuroase definiții cu tîlc, reprezentînd chintesența, amprenta personală a scriitorului respectiv. O carte de neratat!

Laura Schussmann, o poetă stabilită în Germania, de profesie psiholog, autoare a două volume individuale, dar prezentă și în numeroase antologii, vine la Astralis cu un volum amplu, de 230 pagini, dedicat mamei sale – Inspirația fluturelui.

Am avut plăcerea să îl citesc în manuscris, și am fost fascinată încă de la primele versuri de frumusețea interioară a Laurei, de romantismul său, de păstrarea sufletului adolescentin, nealterat de vreme și de vremuri.  Chiar ea afirmă, în cuvîntul introductiv:

”E un mister pe care îl port în mine, dar de unde vine și de ce, încerc să aflu zburând prin viață cu aripi străvezii, dar puternice. Așa, ca un fluture. Sunt fascinată de zbor, de fluturi, de păsări. Uneori, mă simt fluture. Alteori, pasăre. În acest volum, vreau să vă vorbesc despre mine, fluturele. Să îmi deschid spre voi aripile mele mari, colorate, transparent de colorate și să mă joc cu zborul de-a iubirea.”

Scrisul ei este bucurie și curgere, reflexie și extaz, îngîndurare și zbor!
Iată doar o mostră, în acest poem al candorii:

Îți mai amintești copilărie de mine?

Îți mai amintești,
copilărie, de mine?
Fetița care
le vorbea păsărilor
despre visele ei în rime?

Îți mai amintești,
inocență, cum ningea,
cu puritatea fulgului de nea
peste gândurile mele
în timp ce înmugurea,
cu pietate, primăvara
la mine pe crengi de suflet?

Eu îmi amintesc,
de noi, cu duioșie,
inocenta mea copilărie.
Te port încă în mine
și când aud
iar păsări ciripind
imnuri iubire,
în zboruri ample,
deschise spre viață,
îmi revin
deodată visele mele,
în versuri albe și în rime.

Editura Astralis ne mai oferă în 2017 o surpriză: debutul în poezie al cunoscutului prozator, membru al Uniunii Scriitorilor, Nicolae Țăranu. Cu un titlu cel puțin incitant, Oglinda cu două fețe, volumul vine să confirme că ”Poezia este regina fără coroană a literaturii, mireasă fără mire și sora mai mică – deocheată și veșnic îndrăgostită – a filosofiei.” (după cum afirmă autorul însuși în motto-ul cărții).
Nicolae Țăranu este, se pare, un om al extremelor. Poeziile sunt cînd concentrate, de patru versuri – mici definiții lirice sau tablouri cu impact puternic, cînd dezvoltate, adevărate basme al căror fir narativ, dublat de lirismul cuvenit, ne seduce și ne duce departe.
În poezia Oglinda cu două fețe, scrie, cu un ludic de care volumul nu este străin:
am cumpărat o oglindă cu două feţe;
pe una i-am scris numele cu majuscule:
POEZIE,
când privesc în cealaltă
bărbatul care-mi seamănă
izbucneşte în râs şi-mi întoarce spatele.

Uneori respectînd canoanele poeziei clsice, dar cel mai ades în vers liber (cum liber e și poetul întru demonstrarea harului său), Nicolae Țăranu reușește, îndrăznesc să afirm, să împletească reginei Poezie o coroană din delicate flori și să-i găsească un mire pe măsură – Măria-sa Cititorul!