Marin IFIRM

Ca-n Danemarca lui Shakespeare

5 decembrie 2017, ora 13,00, a murit Regele Mihai. Timpul merge
Mai departe. Nu am fost monarhist. Mama vorbea despre El ca despre
Un Rege. Timp de câteva decenii am ascultat și am văzut cât de
Bălăcărit a fost. Acum îl pupă în ceară Iliescu, Băsescu, Iohannis
Și alți aflați în treabă. Toți politicienii, toate partidele lui merlucius
Congelat. Am avut un Rege. Poetul Gică Ene ridiculiza cu mult
Sens demoscârțiitura de după 1989. Cerea un ”Preșerege”. Iliescu era
Pe cai loviți de servicii. Acum chiar că nu mai avem Rege. Era doar un
Simbol, ceva unic într-o țară în care toți suntem care mai de care. Nu sunt
Prooroc, însă cunosc regulile Domnului: după Rege va pleca repede
Iliescu, în misiune, apoi Băsescu, tot în misiune etc. Mă uit la televizor
Regele încă e înjurat. E tare greu să ai coșmaruri cu un rege, ca-n
Danemarca lui Shakespeare. Istorie și literatură. Viață și moarte. Mă
Înclin Regelui țării mele. Măcar acum. Îmi pun pe frunte semnul
Exclamării! Semnul iertării. A venit timpul să ne pară rău după un Rege
Pe care nu o să-l mai avem în vecii vecilor. La televizor vorbesc cu
Lacrimi ruginite tot felul de huidume politice, îl plâng pe rege, inși precum
Orban. Nu sunt dezolat. A murit regele. Urmează tot ceea ce i-a făcut
Rău Regelui. Vor pleca toți. Nu în același loc cu regele. Amin!…