ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Primit pentru publicare: 26 Febr. 2018
Autor:  Gheorghe MEDIAN, redactor al Rev.Luceafărul
Publicat: 26 Febr. 2018
Editor: Ion ISTRATE

Salonul de Primăvară al pictorilor botoşăneni

Continuând o manifestare artistică ce pune Botoşanii în rândul marilor centre culturale ale ţării, sucursala botoşăneană a Uniunii Artiştilor Plastici, a organizat, la Galeriile de Artă „Ştefan Luchian”, o nouă ediţie a Salonului artiştilor plastici.

Deschiderea oficială a acestei importante manifestări artistice, intitulată „Salonul de Primăvară”, a avut loc în ziua de 17 februarie, în prezenţa unui numeros public, amatorii de artă putând să admire şi desigur, să cumpere lucrările expuse, până în data de 9 martie.

Organizarea saloanelor de artă, manifestări periodice care depăşesc ca importanţă expoziţiile personale, constituie apanajul centrelor culturale în care  îşi desfăşoară activitatea, un număr important de artişti plastici. Botoşanii este un asemenea centru, şi dat fiind existenţa aici a Galeriilor de Artă „Ştefan Luchian”, al căror spaţiu expoziţional este extrem de generos, organizarea periodică  saloanelor de artă, a devenit un fapt obişnuit, aşteptat cu interes, atât de expozanţi, cât şi de amatorii de artă.

Pentru artiştii plastici, participarea la o asemenea manifestare constituie, dincolo de recunoaşterea valorii lor, un mijloc de a se putea compara cu cei care, asemenea lor, aduc în faţa iubitorilor de artă frumosul, alăturarea lucrărilor lor de cele ale celorlalţi expozanţi, permiţându-le să se cunoască mai bine, să constate cât au progresat, precum şi ce trebuie să facă pentru a rămâne în atenţia iubitorilor de artă.

Actualul Salon de Primăvară, a reunit lucrările a 15 artişti plastici: Marcel Alexa, Aurelian Antal, Aurel Azamfirei, Silviu Babii, George Burlacu, Eugenia Boteanu, Victor Foca, Valeriu Gorgan, Florin Grosu, Gheorghe Huivan, Leonard Adrian Melisch, Carmen Nicolau, Florin Prodan, Liviu Şoptelea şi Teodor Valenciuc. Cu excepţia Eugeniei Boteanu, din Comăneşti – Bacău şi Leonard Adrian Melisch din Suceava, expozanţii sunt botoşăneni. Numărul expozanţilor botoşăneni este mai mic decât al artiştilor plastici din Botoşani, dar, din varii motive, unii dintre ei nu au răspuns invitaţiei organizatorilor, rezervându-şi dreptul de a participa la ediţiile viitoare.

În privinţa lucrărilor cuprinse în Salonul de Primăvară al acestui an, remarcăm faptul că majoritatea sunt picturi, realizate în diferite tehnici, un singur artist plastic expune lucrări în acuarelă, grafica şi sculptura, altădată prezente, lipsind de această dată. Un mare număr dintre lucrările expuse sunt peisaje, aproape toţi pictorii au inclus între tablourile expuse şi naturi statice, îndeosebi flori, iar portretul se regăseşte doar într-o nesemnificativă măsură.

Peisajul este tema predilectă a celor mai mulţi dintre artiştii plastici care expun în actualul Salon, unii optând pentru cel urban, alţii pentru cel de dincolo de limitele oraşului. Din rândul celor dintâi, remarcăm lucrările lui Marcel Alexa – care poate fi considerat cronicarul plastic al Botoşanilor – înfăţişând vechile case ale oraşului, de la marginile acestuia şi nu numai. Cu un colorit  dominat de albastru, alb şi nuanţe de gri, frumoasele case construite în inconfundabilul stil moldovenesc, transmit privitorului un plăcut sentiment de melancolie, purtându-i gândurile  spre un timp al liniştii şi tihnei târgului de altădată.

Oraşul, privit dintr-o altă perspectivă, este tema abordată şi de Aurel Azamfirei. Tablourile sale, redau aspecte din centrul istoric al  Botoşanilor, cu clădiri elegante, având o arhitectonică occidentală. Tonurile calde, luminoase, în care sunt pictate clădirile şi împrejurimile acestora şi atmosfera animată de prezenţa trecătorilor,  recreează imaginea oraşului din urmă cu un secol, pânzele lui Aurel Azamfirei putând fi considerate ca o speranţă, că revenirea la viaţă a acestui spaţiu, este posibilă.

Remarcăm, cu plăcere faptul că unul dintre locurile speciale ale oraşului,  Parcul „Mihai Eminescu”, a redevenit un spaţiu al inspiraţiei artiştilor plastici. Două tablouri, înfăţişând lacul, cu celebrul pod proiectat şi realizat de inginerul italian Michele Zorio, pictate de Carmen Nicolau, readuc, în memoria multora dintre cei care le privesc, anii copilăriei, sau îndeamnă spre o scrutare mai atentă a acestui atât de îndrăgit loc de recreere al botoşănenilor.

Peisajul urban, este abordat şi în două lucrări, de mici dimensiuni, realizate de Florin Grosu, pe care îl  aşteptam şi  cu caricaturile care l-au făcut cunoscut şi apreciat în ultimii ani, gen la care sperăm să se întoarcă.

Deosebit de interesante, fie prin prisma temei abordate, fie a tehnicii în care sunt realizate sau a coloritului, sunt peisajele realizate de George Burlacu, Gheorghe Huivan, Liviu Şoptelea şi nu în ultimul rând de Florin Prodan.

Regăsim în pânzele pictate de George Burlacu şi Gheorghe Huivan imagini ale satului botoşănean de acum, în care tot mai multe case rămân goale, părăsite de cei care le-au locuit. Casele singuratice, îngrijite, dar fără nici o prezenţă omenească în jur, redate de cei doi artişti, precum şi culorile închise în care sunt pictate , în care domină verdele, maroul şi griul, întăresc senzaţia de tristeţe, pe care acestea le transmit. O nuanţă de optimism transpare din tabloul lui Gheorghe Huivan care înfăţişează un câmp cultivat, ondulat asemenea unui ştergar în bătaia vântului. Verdele câmpului, denotă prezenţa oamenilor, întărind speranţa în regenerarea satului românesc şi a celui botoşănean, desigur.

Două peisaje deosebite sub aspectul conceperii şi coloritului ne oferă Liviu Şoptelea. Ele aduc în prim plan un spaţiu arid,  sugerând un promontoriu marin,  cu copaci îndoiţi de vântul puternic.  Pustietatea din jur şi înfrigurarea pe care copacii aflaţi în bătaia vântului o transmit, sunt estompate însă de modul în care pictorul organizează spaţiul şi foloseşte culorile, de ochiurile de albastru, în special, care dau pulsaţie peisajului şi-l animă. Prin aceste lucrări, Liviu Şoptelea îşi demonstrează încă odată talentul şi ne convinge de multiplele sale posibilităţi de exprimare plastică.

Florin Prodan reuşeşte şi de această dată să facă dovada faptului că este unul dintre cei mai buni pictori peisagişti români. Lucrările cu această tematică expuse în actualul Salon, realizate într-o evidentă manieră impresionistă, prezintă peisaje rurale, cu case izolate, rupte dintr-o lume care încă mai există, în care copacii, apa şi cerul îşi dau mâna, creând oaze de linişte şi calm desăvârşit. Lipsa oamenilor din imaginile surprinse, nu sugerează absenţa totală a acestora, culorile strălucitoare în care tablourile sunt realizate, fiind dovada vieţii care palpită dincolo de ceea ce ochiul poate percepe. Tablourile transmit privitorului o stare le linişte şi confort interior, mai mult decât necesar echilibrului psihic, tot mai greu de găsit în timpurile agitate pe care le trăim.

Aproape toţi pictorii incluşi în Salon, au ţinut să includă între pânzele expuse şi natură statică, îndeosebi flori. Remarcăm, dintre acestea, tablourile lui Florin Prodan, în care gracilitatea florilor, potenţată de nuanţele strălucitoare în care sunt redate, atrag ca un magnet atenţia privitorului, pe cele ale lui   Marcel Alexa, în care florile proaspete, par a fi rupte chiar atunci din grădină,  pe cele ale lui Aurel Azamfirei, în care florile  graţioase, sunt scăldate în culorile calde ale toamnei, pe cele ale  lui  Liviu Şoptelea, care trimit spre frumoasele grădini  ale Botoşanilor de altădată,  pe cele ale lui Gheorghe Huivan, care, prin desen şi colorit amintesc de Constantin Piliuţă, pe cele ale lui Teodor Valenciuc, dătătoare de linişte, prin coloritul lor temperat, şi nu în ultimul rând pe cele pictate de  Carmen Nicolau, care, ca şi Florin Prodan, ne reamintesc faptul că Botoşaniul nu este doar oraşul teilor ci şi al liliacului.

Dintre lucrările expuse, care nu se regăsesc între cele amintite mai sus, se impun a fi amintite cele în manieră impresionistă, semnate de Valeriu Gorgan. Sugerând, prin coloritul  aprins şi prin tensiunea pe care o degajă o mişcare astrală, pe cale de a se produce, ele provoacă privitorul să –şi construiască , în imaginar, ceea ce va urma. Este o şansă, care valorificată oferă posibilitatea  de a vedea în imaginea picturală nu numai ce ţi se imprimă pe retină ci şi ce se află dincolo de vizual.

Nu putem trece cu vederea lucrările lui Silviu Babii, în special pe cea care, prin amestecul de afişe, ziare şi fotografii, peste care este pictat un ceasornic, sugerează trecerea ireversibilă a timpului.

Printre tablourile redând peisaje, reţin atenţia şi cele ale pictorului sucevean Leonard Adrian Melisch. Lucrate în acril şi cuţit, acestea înfăţişează aspecte ale unor aşezări montane în timpul unei ruperi de nori, culorile întunecate din prim plan, făcând aproape simţită ploaia care se revarsă peste casele aşezărilor.

Aminteam de faptul că portretul este prezent doar în mică măsură între lucrările expuse. Un portret de femeie, semnat de Teodor Valenciuc şi portretul Regelui Mihai I al României, realizat de Valeriu Gorgan, sunt singurele lucrări cu această tematică prezente. Trebuie apreciat, în mod deosebit, gestul lui Valeriu Gorgan, ca un inspirat şi demn de reţinut omagiu, adus ultimului suveran al Regatului României.

Actualul Salon al artiştilor plastici botoşăneni cuprinde şi lucrări originale, prin concepţia şi maniera de realizare. Astfel, pictorul  Aurelian Antal expune câteva tablouri realizate într-o tehnică personală, pe care a patentat-o în urmă cu mai mulţi ani, intitulată Antsol. Lucrările, de mici dimensiuni – cu subiecte legate de natură, mitologie sau istorie – sunt realizate pe foiţe de metal, peste care aplică reactivi chimici şi solvenţi organici, creând culorile prin intermediul reacţiilor chimice adiacente. Artistul nu foloseşte în realizarea lucrărilor culori dinainte fabricate, ci le fabrică el însuşi, prin intermediul unor procese pe care doar el le ştie. Tablourile sunt însoţite de texte adaptate imaginilor, autorul fiind şi un sensibil poet.

Original prin creaţiile sale este şi Victor Foca, autorul conceptului plastic „Marele tot”. La baza creaţiei sale stă „punctul plastic armonic” şi rigla creşterii armonice, pe care, utilizându-le, abandonează figurativul în favoarea formelor geometrice, şi a  „divinei proporţii”. Lucrările sale, aflate la graniţa dintre pictură şi grafică, realizate pe calculator, tind să realizeze o reprezentare grafică a mişcării, imaginile realizate fiind memoria acestei mişcări. Cele două lucrări realizate după acest concept, expuse în cadrul Salonului de Victor Foca, demonstrează faptul că dialogul poate fi o alternativă la pictura tradiţională.

Salonului de Primăvară al pictorilor botoşăneni, poate fi considerat un eveniment cultural reuşit, reconfirmând calitatea de veritabil centru cultural al Botoşanilor şi dincolo de orice concluzii se vor trage în urma sa, el este un câştig atât pentru cei care au expus cât şi pentru iubitorii de artă care i-au trecut pragul, sau o vor face până la închiderea sa.