ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X
Și frigul acesta casant mă urmărește încă
Și zarea vine înghețată pe drum
Când inima mea bate în alt trup de femeie
Ca un izvor dezvelit în lacrimi de lut,
Rog sfinții din icoane să fie toți sfințiți
Când rădăcina iubirii în sfeșnic mă arde
Ochii dintre lacrimi îndrăgostiți, femeie, te strig,
Privește și tu universul vieții cum urcă în mine
Și-n altarul nopții lumina cântă în oglindă
Atunci parcă înmugurește natura timpului în mine
Și glasul speranței plutește ca o distanță în timp
Când tu, femeie, privești altarul nopții în oglindă
Și fereastra deschisă se-nchide ca un munte,
Atunci glasul de clopot se-ncarnează cu aripi în unde
Și-n visele de dor coboară un suflet aprins,
Mă strigă pământul aprins, înmugurit în ape
Când aerul iubirii curge lichid
Și altarul nopții se vede în oglindă
Cum nuferii înfloresc în ape mereu curgând,
Hai, femeie, să răsădim rădăcini în lumină
Chiar dacă distanța e lungă, timpul mai poate
S-aducă nuntașii în carul mare de nuntă,
Dansând în oglinda nopții luminând în noapte.
Iar a înflorit infinitul pentru tine, femeie,
Hai astăzi să privim atenți mereu
Se uită la noi din oglindă, se uită azi și Dumnezeu.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania