ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X
Primit pentru publicare: 28 Mart. 2018
Tableta de Marin IFRIM
Publicat: 28 Mart. 2018
Procesare și adaptare: Dorina RODU
Editor: Ion ISTRATE

Rupere de nori. Vot la vot nu-și scoate ochii

   În ultimele două săptămâni, cu aproape o lună până la data când vor avea loc (re)alegerile conducerii Uniunii Scriitorilor din România, am primit mesaje din partea tuturor contracadidaților domnului Nicolae Manolescu. Am răspuns fiecăruia în parte. E vorba despre niște proiecte realiste, onorabile. Sunt de acord cu fiecare dintre pretendenții la șefia USR, mai ales că, măcar din politețe, am fost și eu ”consultat”, băgat în seamă. Numai domnul Manolescu și cei din jurul său cast nu mi-au trimis vreo vorbă de continuare a unei tradiții administrative care mă privește sau nu. Mă simt precum o cifră, una mutată, ca la alegeri, când dincolo și când dincoace de virgulă. De zerouri nu mai vorbesc. De-a lungul timpului, conducerea breaslei a făcut politică. Ceva inadmisibil de la Sadoveanu încoace. Până la fostul meu președinte Laurențiu Ulici. Nu știu ce politici fac actualii pretendenți la șefia Uniunii. Și nici nu mă interesează. Problema mea e simplă, sunt derutat de starea de fapt. M-am sfătuit cu un membru al breaslei, unul cu o vechime de vreo 50 de ani în USR. Acesta, oarecum derutat și el, mi-a spus că aceste alegeri vor fi tare complicate, că vor avea un final imprevizibil. Cu alte cuvinte, domnul președinte Manolescu nu mai e sigur pe divan. Nu-mi pare bine. Și nici rău. Și nici nu mă pot hotărî pe cine să votez. I-aș vota pe toți, inclusiv pe domnul Manolescu. Să avem o echipă de elite autentice. Toți candidații înscriși în cursa electorală sunt capabili să administreze Uniunea. Și filialele. Va fi rupere de nori. Scriu sub umbrela unui om prevăzător, nu mă pot aventura între pietrele ploii. Niciodată nu am fost de partea învingătorilor, dimpotrivă. Dacă votul meu va conta, ar fi ca și cum eu am (de/re)numit președintele. După care, firește, o să regret. Ploi curate și recolte bogate. Voi fi prezent la vot. Din păcate, știind câte parale literare fac, nu mă pot și nu mă voi vota pe mine însumi. Nu am față de șef, sunt lipsit de protocoale și ocoale diplomatice. Ce-am în gușă nu e și-n căpușă. Am îmbătrânit luând lecții de eternitate de la tot felul de nemuritori. Sunt alegător, nu ales. Vorba lui Florentin Popescu: ”Eu v-am citit pe toți”! Vot la vot nu-și scoate ochii…Mi-aș dori ca, în următorul secol, pe la ușile USR să nu mai pipăie clanțele inși precum Mircea Mihăieș (șeful care mă monitorizează) și rătăcitul printre cărți Alex Ștefănescu. E doar o dorință modestă. Atât și nimic mai puțin.