Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

De la Giuliani la caporalul Maior. Pardon de expresie…

ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X
Primit pentru publicare: 28 Aug. 2018
Pamflet de Marin IFRIM
Publicat: 28 Aug. 2018
Editor: Ion ISTRATE

 

 

 

De la Giuliani la caporalul Maior. Pardon de expresie…

 

Nu e timp de teorii. Fostul primar al orașului New York, juristul Giuliani, a scris șefilor de trib din România o scrisoare în mai multe exemplare. O copiuță, în care le-a dat un fel de mu…unor instituții de forță. De forță a fricii. Giuliani e primarul care, în septembrie 2011, a salvat orașul său, cum a putut și cât a fost să fie. E o legendă. După scrisoarea acestuia către babuinii din desfrunzitele păduri ale țării, au apărut fel de fel de reacții. Cea mai împuțită reacție a fos cea a caporalului Maior, ambășitor al țării  acolo unde încă mai este. Un lăbar retoric. Ăștia chiar nu înțeleg că au pierdut ”campionatul”. Orașul lui Giuliani are o populație de aproape 9 milioane de oameni. Jumătate din ce a mai rămas din România, mult peste județul lui Ragnea. Știm cine e Giuliani. Știm și cine a fost Maior cel bătrân. E greu de înțeles cum a putut deveni ambasador acest mucea care duce crucea, în numele tatălui și al fiului…Am făcut o pauză, m-am abținut să continui textul. Am așteptat să vorbească prompterul președintelui. Acest om nu face parte din statul paralel. A vorbit precum un nod de cale ferată. Nu mai zic despre dazacordurile sale gramaticale de ordin fizic. E jale. Nu credeam că, după Băsescu, care a primit și el ”puie monta”, să vină unul mult mai rău la ”conducerea” țării, unul agramat și înțepenit în formule. I-am ascultat discursul la tv. Vorba înaintașilor noștri: ”Așa ceva nu există”. Un căcălău cu gura plină de inepții. I se vede ura în priviri, își strâmbă gura, își freacă nasturii ca și cum ar fi un indian care a văzut pentru prima dată o oglindă. L-am văzut la București și pe caporalul Maior. Vorbea cu presa din mers, cu mâna în buzunar, la mișto, ca un golănaș de cartier. Își freacă ridichea. Nu-l dă nimeni afară din funcție. Nu se poate. E merkelit la greu. Dincolo, în partea a doua a țării, un rahat original, Ragnea, întâi se deșartă apoi flatulează. Nu trebuie să aruncăm vina pe ruși, americani, unguri etc. Pisica moartă e în curtea noastră. Pute și miorlăie. E membră de partid. Sau pisică secretă. Acest Maior a semnat protocoale împotriva minții. Uitați-vă la fața, la fruntea și la ceafa sa. E klingonian expirat. În comparație cu el, Băse arată ca un prinț rănit de pirați. ”Protocolul” său mi-a deviat igiena spirituală. Din anul 2009 am probleme de natură secretizată. Mi se reproșează orice, numai (in)securitate să fie în jurul meu. Ca om care vreau să știu câte ceva, caut pe internet explicații. Ca să scriu. Mi se consemnează totul și se ”traduce” în limba lor universală. Am fost măscărit în toate felurile. Deschid internetul și caut cuvinte, inclusiv din cele ”nocive”. Imediat decvin poponar, pedofil și la la la. Asta e forma modernă a lunetiștilor de serviciu. Te împușcă direct în gaură. Să fim serioși. Țara e precum viața, merge mai departe! Îmi pare tare rău că, din timpul meu personal, dedic minute literare (?) unor maimuțe dezonorate de copacii în care s-au cățărat. Pardon de expresie.

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania