ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

O nonagenară biografie: Prof. VIRGINIA BRĂNESCU din Bistriţa

Primit pentru publicare: 18 Sept. 2018
Autor: Ion ISTRATE
Publicat: 18 Sept. 2018

De peste trei decenii, Doamna profesoară VIRGINIA BRĂNESCU, Zâna modelatoare de suflete,  semnează pe un cupon de pensie cu un cuantum ciopârțit, adaugit și revizuit, dar niciodată îndestulător pe măsura muncii și contribuției Domniei sale în cele mai sensibile și importante domenii ale unei comunități sociale, educație și cultură.
VIRGINIA BRĂNESCU (foto) este membră a societăţii „CONEXIUNI” din Bistriţa şi a publicat 20 de volume literare (proză autobiografică (2), portret de pictor în proză (1), satiră-umor (1), eseuri publicistice (4) și 12 volume de poezii.
Pe merit, a primit opt premii pentru literatură, dintre care trei la festivaluri internaţionale: Premiul II obţinut de la „Societatea scriitorilor de Limbă Română din Vancouver”, Canada, cu volumul de versuri ”Spre zări albastre” (2013); Premiul II obţinut la „Festivalul Internaţional de Literatură” – Pamplona – Spania, cu volumul de proză autobiografică „Cu sufletul în palmă”, traducere germană „ Mit der Seele in der Hand” (2013) și Premiul de excelenţă obţinut la „International Festival of Literature” Malmo – Suedia, 2014.
În plan artistic, a realizat 14 expoziţii de pictură, 12 personale, 2 în grup cu membrii Societăţii Pictorilor Amatori din Bistriţa.
A participat și a primit la festivaluri naţionale: 2011 – Festivalul Naţional „Mihai Eminescu” – Ipoteşti – Botoşani, premiul III pentru pictură în ulei „PRIMĂVARĂ LA SALVA” (păunaşi); 2012 – Premiul I obţinut la acelaşi festival pentru pictura în ulei „COPIL ÎN RUGĂCIUNE”; 2014 – Premiul I obţinut la Festivalul „Dropia de aur” – Dor Mărunt – Călăraşi cu pictura în ulei „ŢESĂTOAREA”.
În completarea succintei prezentări biografice, publicăm două poeme semnate de Domnia sa.

BIOGRAFIE

Eu sunt ce-a mai rămas dintr-o femeie
La nouăzeci de ani , cât pot avea,
Da-n mine arde încă o scânteie
Care mi-a dat pe cer şi steaua mea!

Nu m-am silit să iau nimănui locul,
Am stat pe colţul meu de Univers,
Şi când m-a ars prea cu putere focul
Mi l-am turnat cu dăruire-n vers.

Am îndrăgit culorile de mică,
Şi mi-am făcut din viaţă un tablou,
Dureri şi bucurii ce mă implică
Primind faţete ce-au stârnit ecou!

Privesc cu drag ecranul vieţii mele
Din casa transformată în muzeu
Şi mă întreb: „cu bune şi cu rele
Asta-m fost eu, sau poate n-am fost eu?”

(vol „ ALBUMUL” Ed Nosa Nostra – 2017)

PELERIN

Sufletul meu e pelerin
La poarta gândurilor tale,
Când ţi-l trimit eu mă închin
Să-i dau altarului vestale!

Şi-i dau icoană – gândul trist
Ca să se roage pentru mine;
Stând pe jăratic mai insist
Să-i dau altarului rubine!

Dar e zadarnic, nu-nţelegi
Că nu găsesc o altă cale!
Şi fuge dorul pe poteci
Călcat de albele vestale!

(vol. „LA PORŢILE IUBIRII”- Ed. Karuna – 2014)