ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

A II-a lecție de Latină cu Ovidiu Chelaru, o punte a memoriei literare pentru vremurile trecute și prezente înspre viitor

Primit pentru publicare: 04 Oct. 2018
Autor: Ion ISTRATE
Publicat: 05 Oct. 2018

Aquila non capit muscas (lat.)

Desigur, Ovidiu Chelaru, obișnuit să adâncească tematica preocupărilor artist-literare de a contura un mesaj civico-social cât mai clar și angajat pentru corectarea acțiunii factorului decident, descrie mai toate mediile sociale pe care le-a cunoscut și în care trăiește, dovedindu-se, astfel, un bun cunoscător al limbajului  de comunicare din toate timpurile în a confirma că opera literară este un mijloc de a cunoaște și îndrepta lumea în care ne ducem traiul.

De la sine înțeles, în actul de creație, ingeniozitatea și talentul îl conduc pe Ovidiu Chelaru spre a plăsmui enunțuri clare, exprimându-se prin sentințe, maxime cu o deosebită performanță în discursul public sau, obișnuit, în comunicările interpersonale din diferite medii. Așa se face că, mai în toate cărțile Domniei sale, capitolele conțin la început un aforism, o proprie cugetare: Timpul nu este altceva decât un crematoriu care trece la capitolul postume cele mai frumoase zile ale noastre./ Adevărata virtute este în a alege între virtute și datorie, între sinceritate și minciună. (Regăsire – poezii, Botoșani: Axa – 2002); Stările sufletești nu sunt altceva decât remorca lumii materiale./ Servitorii sunt haina bogatului./ Stejarul este falnic numai în picioare, doborât de vânt devine vreascuri./ Nu toate florile sunt și parfumate. (Lumini și umbre – poezii, Botoșani: Axa – 2004); Privind în gol nu-i păcat. De cazi în el ești terminat./ Binele și răul se cunosc de dimineață./ Agonia este preludiul bucuriei sau a unei noi căderi în beznă./ Prin esență natura nu minte.”/ ,,Norocul și prietenii dispar împreună.” (Lacrimi în ploaie – poezii, Botoșani: Axa – 2005). Exemplele le-aș putea continua, dacă nu sunt îndeajuns de convingător pentru a susține că Ovidiu Chelaru nu a venit așa pe nepusă masă cu această a doua carte, în care dictonul latin dictează, pentru că Domnia sa știe că Barba non facit philosophum (lat.).

Este o altă carte, după Cugetări latine trecute prin filtrul istoriei – poezii, Botoșani: Agata – 2017, unde în sens denotativ, adagiu latin a devenit titlul unei poezii, regulă și în acest volum, Cugetări latine – poezii – cartea a II-a, Botoșani: Agata, 2018, prilej de a explica și descifra sensul aforistic, care generează comentarii, combate tendințe și fenomene civico – sociale, pe care le întâlnim în cotidian. Este o a doua lecție de latină de a întări un demers pentru un necesar și adecvat act de educație. E o atitudine, e un îndemn pentru CIVISM! E o carte civico-didactică (I. Istrate, auto-citare), precum și întotdeauna în scrierile Domniei sale, care se adresează unui larg public.

Întocmai, după cum Caragiale și Ovidiu Chelaru păstrează caracterul istoric și analitic al unor expresii de circulație, neîndepărtându-se de ironia subtilă, pentru a  atrage atenția asupra unor trăsături ale epocii contemporane din multitudinea evenimentelor sociale cu aceleași tendințe sau obiceiuri inadecvate ale  grupurilor sau indivizilor. Dar, arată cauza și oferă și soluții: Abusus non tollit usum, ”Abuzul grabnic de e prins/ În practica-i curentă,/ De-ndată trebuie învins/ Prin temere prudentă./ […]”; Ab uno, disce omnes –– Vergiliu -, ”După ce cunoşti pe unu/ Învaţă să-i cunoşti pe toţi,/ Să n-ajungi să dai cu tunul/ În atâţia patri-hoţi./ […].”; Aliena vitia in oculis habemus a tergo nostra sunt – Seneca -, ”Viciile altora le avem sub ochii noştri/ Sunt teribile de mari, aidoma unor monştri,/ Ce planează peste lume pururea dizgraţioase/ Drept izvor de prejudicii, tot la fel de oneroase./ […].”; Aliis si licet, tibi non licet – Terenţiu -, ”Ce-i la unii-ngăduit/ Altora e fruct oprit/ După cum s-a rânduit./ În anume case mari/ Cu putere de samsari/ Şi cu slugi drept lăutari./ […]/ Oare Domnul cel slăvit/ Tot aşa a rânduit/ Când pe noi ne-a zămislit?/ De ce oare unu-i mumă/ Cel de-alături pură ciumă/ Prin a genelor cutumă? […].”; Amicus certus in re incerta cernitur –Ennius –, ”Amicul se cunoaşte/ Când nevoile te paşte/ Chiar de apelezi la moaşte./ […].”; Aquila non capit muscas, ”Omul serios în viaţă/ Încă dis de dimineaţă,/ Nu se-ocupă de prins muşte/ Sau de alte trebi înguste. […]”; Cornix cornici nunquam oculos effodit – Macrobiu -, ”Corb la corb nu-şi scoate ochii/ Tot la fel cum interlopii,/ Fiecare cu-a lui pradă/ Când dau iama prin ogradă./ […].”.

Lăsând pe cititor se descopere profunzimea sensului mesajelor și a rostului cărții de față, încerc să remarc faptul că domnul Ovidiu Chelaru, atras de lirica eminesciană (I. Bejenaru), ne conturează, în mai toate scrierile Domniei sale, o logică statornică a stilului și practicilor de a finaliza actul de creație, ca demers scriitoricesc pentru a facilita percepția realităților în care trăim și a ne provoca atitudini adecvate. Ne pregătește pentru un vot electoral în cunoștință de cauză! Și acest lucru arată că, în special în cărțile publicate în ultimii ani, găsim versuri mult mai concentrate, apropiindu-se de acea ,,energie inițială a universului” (D. Țiganiuc).

Domnul Ovidiu Chelaru are curaj! Și din acest curaj, se naște o prudentă vigilență, chiar și față de rânjetele ,,iepurilor fricoși” și, mai ales, de eleganța cozilor ,,vulpilor fățarnice”. Aparținând unui spirit bucovinean modelat prin obcinele și munții de basm ai Bucovinei, trage cu tunul în tot ce nu se arată a fi normal, din orice segment al vieții oamenilor. Și, în același timp, ne cântă duios și ne mângâie dacă percepem cu adevărat versurile Domniei sale, unde, ”fie anumite elemente de prozodie, fie unele vibrații tematice și, mai ales, o undă lirică insistent vitalistă”, amintesc ”de unii poeți luminoși și exuberanți, la o primă înfățișare, cum sunt G. Coșbuc și G. Topârceanu, nume din etape diferite ale poeziei noastre, mai apropiate sau mai depărtate de tainele versului din totdeauna […], purtând cu dânsul un cântec dintr-un alt timp, și totuși de acum.” (D. Țiganiuc). Dar, pentru a înțelege aceasta, a desluși sensul zvâcnit din iureșul talentului ancestral, este nevoie să ne activăm simțurile analizei cerebrale  în fața versurilor sale și să aspirăm cu pompa inimii ,,paradoxala lor vibrație care pendulează între muzica vremurilor trecute și vremurilor noi”.  Acesta este Ovidiu Chelaru, bărbatul vivace, inteligent și plin de umor, atât de necesar ca reprezentare pentru vremurile noastre, un scriitor consacrat, care nu și-a permis să copie pe cineva, ci a lăsat, a dat frâu liber trăirilor interioare înnobilând  actul creației. Tot ce a scris are originalitate și valoare, fără a prelua mișelește sau cu aplecăciuni îngenuncheate teme sau mijloace de expresie ale marilor creatori.

Ovidiu Chelaru reprezintă profilul cetățeanului de care avem nevoie în Parlamentul țării. Conținutul cărților Domniei sale sunt muncite cu râvnă și sârguință pentru a zidi o emulație civică autoritară, prin care să se pună pumnul în față celor care se îngrămădesc, prin diferite metode, să parvină în starturile de importanță socială majoră, pentru a acapara puterea și, de aici, satisfacerea propriilor interese personale sau de grup. E și un mod al artistului, în general, pentru a ne convinge că trebuie să medităm la rolul nostru în societate, a demersului civic autentic pentru a ne simți confortabili în mediul în care trăim.

Această carte a domnului Ovidiu Chelaru, scrisă cu atenție și migală, un fapt meritoriu, de altfel, nu ne lasă să ne păstrăm starea de calm, ci ne ridică din moleșeală și din nociva și excesiva toleranță, care s-a instalat în complexul simțului de a reacționa, de a lua dârzenia necesară și a frânge gâtul lichelismului din socialul contemporan.
Să-i respectăm îndemnul, să-l prețuim pentru îndrăzneala de a ne răscula…
Dacă aveți nevoie de o adjuvanță pentru a vă stimula energiile stărilor de reacție sau al muncii de zi cu zi, citiți această veche și nouă carte!

Bibliografie:
1.BEJENARU, Ionel: Cuvânt înainte la cartea Sita vremii (poezii),  autor Ovidiu Chelaru, Botoșani: Agata – 2011;
2.CHELARU, Ovidiu: Regăsire (poezii), Botoșani: Axa – 2002;
3.CHELARU, Ovidiu: Lumini și umbre (poezii), Botoșani: Axa – 2004;
4.CHELARU, Ovidiu: Cugetări latine trecute prin filtrul istoriei (poezii), Botoșani: Agata – 2017;
5.CHELARU, Ovidiu: Cugetări latine trecute prin filtrul istoriei – cartea a 2-a (poezii), Botoșani: Agata – 2018;
6.ISTRATE, Ion: Lecția de latină cu Ovidiu Chelaru un veritabil demers pentru civism prefață la vol. de poezii Cugetări latine trecute prin filtrul istoriei (poezii), Ovidiu Chelaru, Botoșani: Agata – 2017;
7.ȚIGANIUC, Dumitru: Postfață la cartea de poezii Lumini și umbre (poezii), autor Ovidiu Chelaru, Axa-2004;
8.ȚIGANIUC, Dumitru: Prefață la cartea de poezii Lacrimi în ploaie (poezii), autor Ovidiu Chelaru, Axa-2005.

Botoșani,
4 Oct. 2018