Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 3 (123), Martie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Marin Ifrim,Buzău, in memoriam…

Primit pentru publicare: 16 Mart. 2019
Autor: Ion N. OPREA, Membru Fondator de Onoare al Rev. Luceafărul
Publicat: 16 Mart. 2019
© Ion N. Oprea, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro

       Din patul cu gândurile mele, am coborât, ca de obicei la calculator care mi-a deschis drum la o salbă de eseuri-poezii semnate de Marin Ifrim, nu-l mai citisem de mult, eram îngrijorat pentru el, de faţa-i prea brăzdată, dar mă încurajam, nici eu nu mai scrisesem la Luceafărul în ultimul timp, şi m-am bucurat de productivitatea autorului, vreo 4-5 texte, 15 martie 2019. De aprecierile cititorilor: „Ce frumos, foarte frumos!”, spune Daniela  Herghelegiu la ceea ce Marin Ifrim întâlnise „Acolo de unde cad cuvintele peste toate limbile lumii…”

        Am deschis calculatorul şi a doua zi, astăzi 16 martie, şi… şi am încremenit. Am aflat că cel care m-a descoperit, care a scris cu atâta mare răspundere despre „ Academia bârlădeană şi Vasile Voiculescu”, Editura PIM, Iaşi, 2012, cartea scrisă de mine, cum n-au încercat comentarii alţii mai îndreptăţiţi – de la Bârlad, Iaşi, Vaslui ori Huşi – şi care îmi promisese în scris că va reveni cu noutăţi la ea, dar şi  la cărţile care tot i le-am trimis la Buzău, a murit.

          I-am citit imemorialul semnat de Dorina Rodu, redactorul-şef de la Luceafărul, revista noastră, şi, înmărmurit, cum am mai spus cu alte cuvinte, mi-am anunţat de doliu parte din prietenii mei de la Cenaclul de la distanţă, unde de câtva timp îl aveam coleg şi pe admiratul,  harnicul şi obiectivul meu prieten Ifrim Marin, cel de numele căruia se leagă şi această distincţie, „Diplomă de excelenţă” oferită lui Ion N. Oprea pentru referirea la Vasile Voiculescu şi opera lui, omul lui de baştină.

      Îndoliat, ca şi prietenii mei de la Cenaclu, am aprins candela şi lumânarea pentru Marin Ifrim, cu nădejdea că Dumnezu, în toate înţelegător, cu îngerii Lui, îi vor deschide cum se cuvine  drumul Cerului, după înmormântare eu revenind la alte şi alte gânduri ale mele, dar niciodată străine de Omul care cu sufletul este în şi cu noi, tot muritori.

Dumnezeu să-l ierte, pentru mine amintirea lui este veşnicie…

Ion N. Oprea, 16 martie 2019