Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 3 (123), Martie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Andrei Oişteanu, tot despre Sexualitate şi societate, dar şi altceva, pudicitatea la români (I)

Primit pentru publicare: 22 Mart. 2019
Autor: Ion N. OPREA, Membru Fondator de Onoare al Rev. Luceafărul
Publicat: 23 Mart. 2019
© Ion N. Oprea, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro

I

                 Profesor universitar, cercetător în materie nu doar religioasă –domeniu în care profesează -, preşedinte al Asociaţiei Române de istoria Religiilor, Andrei Oişteanu, autor a multor cărţi – despre Sexualitate şi societate, 2016 şi 2018, pentru care i s-a decernat Premiul „Scriitorii anului 2016” – şi despre  care cu titlul – „Andrei Oişteanu, “Sexualitate şi societate. Istorie, religie şi literatură” “O excelentă introducere în cultura română”; “O culminare a curiozităţii intelectuale”; în subsidiar, bun prilej de realizare pentru o micro-cronică la noul volum “Moartea lui Siegfried” de Octavian Soviany, câştigătorul “Premiului naţional pentru proză – 2016” a “Ziarului de Iaşi”,  – am scris în Luceafărul din 29 iulie 2016, informăm că recidivează, revenind cu o nouă ediţie revăzută, adăugită şi ilustrată, asupra cărea, şi noi ne referim cu utile, credem, considerente de popularizare.

În acest sens împrumutăm din ceea ce presa, în general, generoasă, oferă.

Construcţie identitară umană şi de civilizaţie naţională, plecând din antichitate, inclusiv din zilele noastre, cartea care ar fi putut fi două, ba trei, adaug eu pudicitatea din literatură şi viaţă, tratează despre violuri, incesturi, practiicile sexuale, împiedicat, cum am subliniat în comentariul din iulie 2018 de atitudinea pudibondă, proprie românului în tratarea erotismului şi asupra căruia, acum autorul însistă şi mai documentat. Justificat fapul când în România, populaţia tot scade, deşi se dau lecţii de…dragoste încă de la grădiniţă, ca în primele clase de şcoală primară, când le mai aducem drept daruri păpuşi, şcolăriţele şi devin mame, cazul de la matrenitatea Cuza Vodă, Iaşi, unde, spun ziarele, într-o perioadă numărul acestora este mai mare decât al maturelor-mame, ei, în aceste condiţii, repet, nu din pudicitate, ci din mare prostie, unii parlamentari cer în 2019 adeziuni pentru promvarea de legi pentru legalizarea avortului.

Clarificarea unor asemenea probleme: sexualitate, societate, erotism şi pudicitate – plecând de la abordările înaintaşilor, nu doar Odobescu în Pseudokine geticos,- ajunse pe mâna unui savant, cum este Andrei Oişteanu, care ne poate  răspunde la toate întrebările vieţii, ne spune Mircea Mihăieş într-o discuţie de profunzime – la lansarea cărţii către sfârşitul anului 2018 – căci susţine preopinentul „volumul este realmente incitant, e un tratat şi de înţelepciune, de moderaţie, e un material care stă pe o enormă erudiţie”, o completare fericită a primei ediţii.

Reeditarea, a spus la lansare profesorul, universitarul, criticul literar  Angelo Mitchievici, de la Constanţa, alăturându-se la ce susţinuse şi Mihăieş, „nu ştiu dacă există sertar în literatura română pe care  Andrei Oişteanu să nu-l fi cotrobăit” că el a pus în „Sexualitate şi societate” tot, „de la Odobescu, de la Conachi la avangardişti, la actuala generaţie  doumiistă”

De ce până acum nu s-a scris o astfel de carte? Se întrebase Mircea  Cărtărescu la lansarea primei ediţii, întrebare asupra căreia am insistat şi noi în comentariile anterioare, răspunsul îl aflăm acum.când, Andrei Oişteanu, prezent la discuţiile despre „acest volum, de primă importanţă pentru cultura română”, cum l-a caracterizat presa, „e greu de scris o astfel de carte- care tot dânsul deconspiră, modest, stă singur  „pe un raft”, cultura română e circumspectă în multe, în condiţiile în care este un subiect tabu, tabulizat dintr-o pudibonderie exagerată, dintr-o ruşine naţională de a trata astfel de subiecte…”

Şi tot Andrei Oişteanu, eu cu gândul la ce s-a întâmplat acum anul la Botoşani, la atribuirea Premiul Mihai Eminescu şi recitalul acelei poete grav acuzate despre cuvinte care, tot atât de românesc, au sunat puse pe hârtie de reviste atât de femei cât şi de bărbaţi,  mai încetăţeniţi, mai deprinşi şi primiţi în critica literară.

De ce atâta pudicitate? Explică Oişteanu: ”Nu suntem o cultură în care să tratăm această problematică dintr-o perspectivă normală, cu toate că pornografia şi vulgaritatea sunt pe buzele tuturor. Când vine vorba de a discuta puţin mai serios sau puţin mai normal acest fenomen, toată lumea tace. Tace pentru că nu suntem o cultură care să aibă la origine nici o Kama Sutra, nici un Ars amandi, nici o Cântare a cântărilor nici Satyricon a lui Petronius sau Măgarul  de aur a lui Apoleius, nici 1001 de nopţi, nici Decameronul lui Boccaccio, nici personaje precum Barbă albastră, Don Juan, Casanova sau marchizul de Sade. De fapt, dacă ne gândim în urmă la literatura română, vom vedea că primii muguri ai unei abordări de acest tip – în afară de folclor, bineînţeles – sunt poeziile lui Costache Conachi şi Spitalul amorului de Anton Pann. Asta e foarte târziu, înseamnă jumătatea secolului al XIX-lea” , sursa noastră Suplimentul de cultur, Iaşi, 26 ianuarie-1 februarie 2019.

Şi mai arată Andrei Oişteanu în cartea în discuţie: Bogdan Petriceicu Hasdeu pentru Duduca Mamuca la 1870, Mircea Eliade pentru  Domnişoara Christina, Geo Bogza pentru Poem invectivă şi Jurnal de sex, dar şi Gherasim Luca, Aurel Baranga şi mulţi alţii, pentru că au gândit şi şi-au pus pe hârtie cuvintele, populaţia fiind nepregătită pentru  aşa lectură, sexualitate şi erotism, cu cenzura de atunci, ei şi alţi scriitori şi jurnalişti au fost târâţi prin tribunale şi băgaţi prin închisori.

Cenzură există şi astăzi, „Istorii, comentarii, miscelanea”, vol. 3,Copyright, de Ion N. Oprea, Ed. Armonii Culturale, 2018, sub deviza „Citeşte şi dă mai departe” nu-i doar un îndemn.

Şi, despre tema în discuţie, sexualitate, societate, pudicitate  discuţiile pot continua.