Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 5 (125), Mai 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Fără falsă modestie, revista Luceafărul şi Cenaclul de la distanţă –sediul al rememorării şi a diplomaţiei româneşti

Primit pentru publicare: 27 Mai 2019
Autor: Ion N. OPREA, Membru Fondator de Onoare al Rev. Luceafărul
Publicat: 28 Mai. 2019
© Ion N. Oprea, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro

           Cele scrise în titlul sunt constatări scrise şi citite de profesionişti ori nu, de la elevi de şcoală la pensionari, evidenţe care, de ce să nu spun, mă bucură, explicabil de ce.

La o documentare primită de la un contraamiral şi diplomat de profesie, Eugen LAUREAN din Brigadiru-Ilfov, profesorul Mihai Bejinaru,  fost director de studii a Liceului militar „Ştefan cel Mare” din Câmpulung-Moldovenesc, îmi scria concluzionându-şi opiniile: „Alături de alţi ofiţeri superiori ai României (Constantin Manoliu, Constantin Zavati, Gheorghe Creţu, Constantin Niţu, Liviu Zanfirescu), contraamiralul dr. Eugen Laurean ar putea ocupa un scaun de onoare şi în cenaclul „de la  distanţă”, supranumit „PRIETENIA”, condus de Ion N. Oprea, aflat la peste jumătatea drumului dintre 80 şi 90 de ani”, cuvinte referitoare la foşti elevi sau colegi  ai săi, cu activitate şi în diplomaţie, pe care le-am înseriat în volumul „Istorii, comentarii, miscelanea”, antologii, 2019, vol.7, p.18, Editura Armonii Culturale.

La scurt timp, 10 mai 2019, am primit, cu autograf,  de la Eugen Laurean trei cărţi, Calea spre sapienţă, versuri, prefaţă Gheorghe Văduva, Editura Favorit, 2016, debutul său literar, Gravuri pe suflet, Editura DacoRomană T.D.C., 2017,tot poezii, prefaţă Liviu Vişan, şi dânsul fost elev la „Ştefan cel Mare”, astăzi preşedintele Societăţii Scriitorilor Militari, despre care noi am mai scris în antologiile noastre, publicându-i din versuri; cea de-a treia carte, Sub lupa destinului de Eugen Laurean, Editura Militară, Bucureşti, 2019, peste 300 de pagini, prefaţator, Bogdan Aurescu, care, pe baza celor scrise de expeditor, analizează modul cum redă autorul negocierile cu partea ucrainiană şi succesul diplomaţiei româneşti în obţinera Hotărârii Curţii Internaţionale de Justiţia în Procesul de la Haga privind Delimitarea Maritimă în Marea Neagră, României recunoscându-i-se 9.7oo km.p. de platou continental din cei cca 12.200 km.p. în litigiu atunci, adică 79,34% din suprafaţa disputată, ce înseamnă „un teritoriu acvatic de aproximativ  două ori mai mare decât suprafaţa unui judeţ precum este Braşovul”, explică autorul în Cuvânt-înainte,p.11.

Cartea scrisă de Eugen Laurean, „cel mai vechi membru al acestei echipe, fiind prezent în delegaţia română de negociere încă de la începutul tratativelor româno-ucrainiene, în 1998, şi pe aproape tot parcursul celor 34 de runde, derulate până la sesizarea Curţii de la Haga,, în septembrie 2004” ( cinste lui Ion Iliescu, preşedintele de atunci, şi Adrian Năstase, primul-ministru, care au înţeles perfect despre ce era vorba şi şi-au dat acordul pentru sesizarea Înaltei Instanţe de la HAGA, nota mea, care semnez prezenta informaţie)   înseamnă acum un jubileu; „amiralul Laurean este un cartograf de excepţie, lucrând direct la elaborarea primului mandat de poziţie a României în negocieri şi apoi pentru Proces, care a avut un aport esenţial la elaborarea schiţelor, hărţilor, desenelor pentru pledoariile scrise în 2005 şi în replică în decembrie 2006, la pregătirea audierilor din septembrie 2008”, succesul din 3 februarie 2009 aparţinând-i, spune prefaţatorul care este şi fostul conducător al Delegaţiei României (începând cu anul 2001, apoi din 2002, adjunct al şefului Delegaţiei, iar şef plin în 2004, când a devenit secretar de stat, agent al României în proces pe toată perioada de încă patru ani, patru luni şi 18 zile) tânăr la jumătatea vârstei celui ucrainean, el însuşi autor al unui volum „Avanscena şi culisele Procesului de la Haga”, Editura Monitorul Oficial, Bucureşti, 2009, ambele socotite de noi, pentru 2018, Anul sărbătoririi a o sută de ani de la Marea Unire, încă un pas spre importanta  Reîntregire.

Parcă referindu-se şi la volumele de poezii ale lui Eugen Laurean, coleg de diplomaţie, Bogdan Aurescu mai spune în prezentarea „Sub lupa destinului”, 2019: ”Eugen Laurean este un om excepţional, care şi-a dedicat toată cariera interesului naţional, un om onest, sufletis, modest în toate, cu simţul umorului, un om pe care te poţi baza nelimitat şi fără grijă. A  fost o onoare deosebită să pot lucra îndeaproape cu domnia sa…”

Că aşa este ne-am convins încăodată citind şi recitind în Cuvânt-înainte, dar şi în cele 22 capitole, anexele şi ilustraţiile puse Sub lupa destinului:”Prezentul volum nu este nici roman, nici nuvelă, nici schiţă, nici memorii, nici autobiografie, nici povestire, nici reportaj… Nici eu nu ştiu ce este! Ştiu doar că personajele şi acţiunile lor sunt reale.  Unele dintre ele, personajele, există (încă).Altele au trecut dincolo. Dincolo, sus de unde privesc cu surprindere şi îngrijorare (oare şi cu îngăduinţă?) că de ceea ce a rămas jos,pe pâmântul ţării, şi datorită efortului comun al întregii echipe (deci şi al lor), beneficiază alţii. Este neputinţa noastră?…E dezinteresul nostru?…E prostia noastră?… Poate toate la un loc!”.

Şi că este aşa, încheie tot în notă de mare răspundere, cetăţeneşte, Eugen Laurian, diplomatul, căruia i-am pus crâmpeie de gând aici, în antologii, cum am mai făcut altă dată şi cu scrisul altor diplomaţi, vezi Valeriu Tudor, Cristian Diaconescu, alţii şi alţii din „Obelisc” sau „Personalităţii…300 la număr”, Opera-Omnia, TipoMoldova, 2018 şi 2017, dar rămânem aici, unde suntem atenţionaţi: „ce s-a închegat atunci într-un unic trup statal, prin efort continuu şi tenacitate, eroii acestor povestiri au reuşit să adauge şi-o bucăţică de mare sub al cărei platou continental există „Ceva”, p.13.

Faţă de fapte şi asemenea credinţă, fireşte,  am ţinut seama de recomandarea domnului profesor Mihai Bejenaru şi i-am zis domnului Eugen Laurian, ofiţer superior, diplomat de carieră, poet şi scriitor, „Bine aţi venit la Cenaclul de la distanţă”, şi, drept consecinţă, poezii ale sale, şi prezentele rânduri, atenţie, rândurile noastre sporesc, le-am pus, cu mare respect, să se bucure de ele şi alţii, unde, într-un viitor „Istorii, comentarii, miscelanea”, antologii, care poartă deviza „Citeşte şi dă mai departe!”, împreună cu un alt titlu şi ceea ce este sub el: „Platforma Insula Şerpilor. Insula Şerpilor, pământ dacic, pământ românesc, azi în Ucraina,Tribunalul de la Haga ne-a recunoscut proprietatea hidrocarburilor pe un teritoriu de 7900 km p, din 12.000, transfărmate în fum de Călin Popescu Tăriceanu, prim-ministru, care  le concesionase anticipat unei firme canadiene…”, probă că în România nu numai că se citeşte, Ion N. Oprea, publicat în Luceafărul-Botoşani, 3 decembrie 2018

17 mai 2019.