Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 12 (132), Decembrie 2019
V-ați iubit vreodată țara?
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Vrânceanul nostru, prof.Dr. Constantin Bușe,a plecat în Marea călătorie

Primit pentru publicare: 16 Dec. 2019
Autor: Prof. Vasile LEFTER, Focșani
Publicat: 16 Dec. 2019
© Vasile Lefter, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

            Vrânceanul nostru, prof.Dr. Constantin Bușe,a plecat în Marea călătorie

        Da, dragi români, a murit Constantin Bușe. Istoric de marcă, o vreme prorector al Universității  din București,a pierdut lupta pentru viață.

Ieri îi trimiteam unui alt vrâncean,trăitor în America, un mesaj-joc. Îl rugam să aleagă din promoția anului 1957 de la CNU un ipotetic guvern al României. Propunerea mea îl viza pe Constantin Bușe pentru fotoliul de ministru al MEC. Aveam în minte anii de după Revoluție,când Constantin Bușe a fost chemat pentru funcția de director general pentru învățământul universitar. Mi-a povestit de ce a refuzat, preferând să rămână prorector la Universitatea din București. Nu voia să se înregimenteze politic. A rămas vertical până la capăt. A rămas credincios vocației sale. Știa că istoria română și universală mai are multe de dezvăluit.

Acum patru ani punea o nouă piatră la uriașul monument al trecutului. Un titlu ciudat: „Studii de istorie, mai timpurii și mai târzii”.

      Colegul nostru de generație a fost un om al cărții, al studiului aprofundat, urcând în sfera elitelor academice.Putea fi academician, dar mândria de a nu face niciun compromis l-a țintuit la catedră. Nu era un taciturn, dar niciun ieftin la prietenii. Știa să scaneze oamenii de calitate. L-am cunoscut bine după terminarea liceului. Am fost în clase diferite. El la A ,eu la C. Din cinci clase , au rămas trei. Liceeni adevărați, care au performant în toate domeniile! Oameni care ar fi putut să conducă o țară. Erau trecuți prin obsedantul deceniu șase. Erau trecuți prin examene grele și repetate. Erau ani în care spiritul unirist a început să domine urbea istorică.

               Constantin Bușe, Tinel cum îi spuneau apropiații, era un om bun ca pâinea lui Dumnezeu. Modestia exagerată îl ținea uneori departe de  banalele dezbateri despre viață și societate. Ce poți scrie în câteva rânduri despre un om care a scris sute de cărți?

     Coordonatorul admirabilului volum omagial apărut în Editura Universității din București, în 2009,  scria:„La ai săi 70 de ani împliniți, personalitatea profesorului Constantin Bușe se impune ca figură emblematică în viața intelectuală românească, omagiatul nostru oferindu-ne un exemplu de pasiune și abnegație, un credo profesional și civic demn de urmat. O viață de om închinată istoriei, căci de decenii istoricul reconstituie neîntrerupt fapte și evenimente esențiale aparținând epocii moderne și contemporane  a istoriei românești și universale.”

       Plecarea spre înalt a profesorului ivit din pământul Vrancei este anunțată cu tristețe și de Centrul de Srudii Euro-Atlantice, pe care l-a slujit și impus la nivel internațional :„ A fost un savant, un dascăl și mentor, un coleg ,un prieten, un om deschis a cărui pierdere o resimțim cu toții.”

          Cetățean de onoare al Focșaniului, Constantin Bușe merită un monument , ca unul care s-a întors cu drag „la obârșie, la izvor”.

      Uniriștii din obsedantul deceniu îl plângem Vestea morții dragului  nostru coleg s-a răspândit cu viteza fulgerului până departe. AM PIERDUT UN PRIETEN DRAG ȘI BUN! 

Mulți nu vom putea ajunge joi la ora 13  la cimitirul Străulești 2. Vom pleca smeriți capetele și-i vom șopti: „Odihnește-te în pace,om bun și harnic!. Adio Tinele!”