Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

Gavril Istrate şi cercetările sale dialectale pe plaiurile Moldovei şi ale Ardealului

Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 5 (135), Mai 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE


Gavril Istrate şi cercetările sale dialectale pe plaiurile Moldovei şi ale Ardealului

Primit pentru publicare: 06 Mai 2020
Autor: Mircea DAROȘI
Publicat: 07 Mai  2020

© Mircea Daroși,  ©Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE


 

Gavril Istrate şi cercetările sale dialectale pe plaiurile Moldovei şi ale Ardealului

 

           Gavril Istrate s-a format la ,,şcoala lingvistică ieşeană’’iniţiată de Alexandru Philippide şi continuată de Iorgu Iordan, pe care i-a preţuit şi admirat toată viaţa.  Debutează în acest domeniu în timpul studenţiei, cu un studiu de dialectologie : ,,Graiul din Nepos’’, satul său natal, studiu  considerat şi astăzi un punct de  referinţă pentru cunoaşterea graiurilor din nord-estul Transilvaniei. Îşi începe anchetele dialectale pe Valea Moldovei şi apoi pe Valea Bistriţei. S-a oprit mai întâi  în zona Fălticenilor, în ideea de a urmări în ce măsură graiul din această parte se reflectă în marea operă a lui Sadoveanu.  În acelaşi timp a căutat să vadă în ce raport se află elementele regionale cu arhaismele. A străbătut Ţara Fagilor din preajma Călimanilor, de la Păltiniş şi Dîrmoxa la Izvoarele Sucevei şi la Brodina, la Soloneţ, Chiajna şi la Ulma, la Pîrteşti şi Poiana Ştampei, adunând graiul Bucovinei prin care se întăresc mărturiile legăturilor dintre locuitorii acestui ţinut cu cei din Moldova şi cu cei din Transilvania.  În urma cercetărilor a avut satisfacţia să constate că legătura între cele două sectoare este mai strânsă decât s-ar fi putut crede la prima vedere. S-a convins că în opera sadoveniană, un cuvânt poate avea  când valoare de regionalism, care localizează acţiunea şi identifică un personaj, când valoarea de arhaism, care indică timpul când se desfăşoară acţiunea. Argumentele sale sunt cuprinse într-o serie de articole pe care le dă publicităţii de-a lungul timpului. În articolul,, Despre însemnătatea cercetărilor dialectale’’  pune problema delimitării unor  graiuri, influenţele pe care unele le-au suferit din partea altora, precum şi pătrunderea neologismelor în vorbirea populară. Când a început cercetările din această zonă a Moldovei a avut în vedere şi faptul că numeroşii bejenari ardeleni din secolulul al XVIII-lea s-au stabilit aici unde au luat naştere câteva nume proprii a căror provenienţă este dată de locul lor de origine : Ardeleanu, Ungureanu, Someşan, Nimigean, Vărărean , Năsăudean, Rebrean şi multe altele. Atât el cât şi colegul şi prietenul său Florea Rarişte au ajuns la concluzia că între graiul năsăudean şi cel moldovenesc există o strânsă legătură.  Cercetările sale continuă şi înalte zone ale Moldovei dar şi în cele din Ardealul de origine.  În cercetarea graiul năsăudean, Gavril Istrate este însoţit de Adrian Turculeţ,  unul dintre cei mai promiţători şi mai dragi dintre studenţii săi. La Nepos  stă de vorbă cu Pop Donisă şi Măriuţa Someşan, la Rebra, Nimigea, Mocod, Runc, Caila, Ilva Mare, Zagra şi în multe alte localităţi ale judeţului se documentează în cele mai mici amănunte, culege material şi apoi îl pune în tiparele lingvisticii româneşti, cu titlul ,,Cercetări dialectale în judeţul Bistriţa-Năsăud’’. Peste tot s-a bucurat de înţelegerea şi sprijinul localnicilor. La Căianu Mic s-a îngrijit de ei protopopul Adrian Peter, care i-a instalat în casa unei rude, Alexandru Nistor. La Ilva Mare s-au adresat lui Pompei Boca, iar la Zagra au beneficiat de ospitalitatea protopopului Vasile Prahase şi a doamnei Silvia. Din motive de timp, n-au ajuns la Budacul de Sus, deşi intra în programul lor. Ilva Mare a intrat în atenţia anchetatorilor cu scopul de a urmări interferenţele cu graiul din Bucovina, datorită căruia, termenul păstoresc, de origine latină ,,păcurar’’ începuse să fie puternic concurat de turcescul ,,cioban’’. S-a avut în vedere şi situaţia geografică a comunei Ilva Mare, estul extrem al Judeţului Bistriţa-Năsăud.  Tot pe o serie de particularităţi regionale şi poziţia geografică extrem de vestică s-a avut în vedere şi când s-a ales Căianul Mic. Le era cunoscută cartea lui Victor Onişor ,,Doine şi strigături din Ardeal’’, dar şi dintr-o serie de lucrări de dialectologie, în frunte cu ,,Atlasul lingvistic român’’, că în această zonă, locul prepoziţiei ,,pe’’ a fost luat de ,,pă’’ şi ,, pa’’. Tot aşa, în vecinătatea jud. Someş ca şi spre Târlişua lui Rebreanu, se întâlnesc unele elemente necunoscute pe Someş în sus, printre care ,,feteu’’ şi ,,feceu’’ pentru plită   ; interjecţia ,,avai’’ pentru ,,vai’’ ş.a. Şi la Căianu Mic ,,păcurar’’ este  concurat de ,,cioban’’, numai că aici nu este vorba de o influenţare dintr-un grai vecin, ca pe Ilva Mare, ci de introducerea lui pe cale oficială prin dispoziţiile date de la centrul gospodăriei colective. Aceste anchete l-au ajutat să cunoască bine graiurile Transilvaniei şi Moldovei, dar nu numai, prin care profesorul Gavril Istrate a pus în evidenţă stratul popular, dar şi inovaţiile semantice individuale din limba unor poeţi precum Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Alexandru Macedonski, George Coşbuc, Octavian Goga, Ion Pilat, ori a prozatorilor Ion Creangă, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Calistrat Hogaş, etc.

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania