Lângă parfumul tainic de narcise
De-aş aşeza rochiţa rândunicii,
În ea se vor lega sublim delicii,
Miros de câmp, semănător de vise.
Lângă planeta noastră, cuib de vicii,
De ar veni o alta din abise,
Ca să-şi aline clipele ucise,
Ar destrăma sălaşul fad al fricii.
Poftit am fost de gestul fără vină,
De-un licăr ce mă strigă la apel,
Dar n-am ştiut să-l chem cu noi la cină
Şi să îi sorb nălucile cu zel.
De gândul zămislit întru lumină
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania