Rarisssimus:
Ex-Împăratul Augustinus al Curții greșește
În mod obișnuit, acest lucru nu i se întâmplă, fiindcă omul are o inteligență nativă, cea dăruită de Dumnezeu și de „părinții din părinți” (zice Eminescu). De notat și o experiență profesională de invidiat, chiar unică oarecum, având în subsidiar și anii (care ne numără necruțători pe fiecare).
Este un suflet generos și si chibițând pe „tușa politicii” nu l-am prins nicicând (eu cel puțin) cu „ocaua mică”. Pe scurt, îl admir și azi și îmi pare rău că nu mai e în poziția în care a fost, fiindcă „norodul, patria”(cum zice Caragiale) ar fi fost scutit de multe năpăști.(Se poate zice și năpaste, cu același sens nealterat.) Mai e și bistrițean de-al nostru. Ce mai „trebuiește”?(scriind cu mireasma vechii exprmări românești).
Să-mi fie scuzat acest „laudatio”, într-o vreme în care, de obicei, un lăsat la vatră (pensie) devine inexorabil un „fost-ai bade cine-ai fost”. („C-așa-i la noi,/ Țara cu mulțimi de boi.”)
Foarte pe scurt deci, îl admir și azi și…„cireașă de pe tort”, i-am admirat și pe distinsa dumisale soție, profesoară de Colegiu, pentru nivelul de „clever” și dreapta severitate școlară –cum îi stă bine unui adevărat dascăl.
Când domnia-sa, dl Augustin Zăgrean, intervine cu o părere în domeniul juridic, e o certitudine că se află pe baricada adevărului. Aceasta nu înseamnă că are interzis la dreptul omenesc de a greși. (Știți cum a fost în China:
-Momentul 1. Mao este un z(m)eu. Ura!Ura!
-Mom. II: Totuși, Mao a fost Om. Da, cum să nu fie? Primul! Nu, că Adam a fost primul.
-Mom.III: Oamenii mai și greșesc, și Mao trebuie să fi greșit…. Etc. Mai bun e Xi Pimg al nostru de acum!)
Domnul Augustin ZEGREAN, respectat ex-președinte al Curții Constituționale, spunea deunăzi că „se poate depune Moțiune de cenzură oricând, indiferent dacă e sesiune parlamentară obișnuită sau ca cea de acum, extraordinară” și care se sfârșește pe 1 septembrie. Se și citează exact din Constituție, care nu specifică vreo diferențiere, pomenind doar că „in sesiune”. Asta de acum, nu-i sesiune? Ba da! Apoi, dom” Ciolacu, să aplicăm zicala: „nicio sesiune fără moțiune”. Și așa vine Congresul…
Inteligentă foarte de astă-oară, Curtea Const. zice că va da răspuns la contestarea dreptului la moțiune peste… o lună, deși trebuie doar să aleagă între două cuvinte: CONSTITUȚIONAL/NECONSTITUȚIONAL. (Nu fiindcă ar fi surdo-muți, Doamne ferește, comparativ cu noi, care aruncăm cuvintele ca pleava.)
AE drept, ar putea spune părerea dumnealor ca Ion Creangă („Eu sunt pentru contra.”), dar treaba e delicată, trebuie timp. Regele Timp !
Deși nu mă plătește nimeni, mă antepronunț, arătând că după Litera Constituției adică stricto sensu, după cum scrie (că scrisul era ceva sfânt în adolescența mea), Moțiunea se poate depune.
Ghidându-ne după Spiritul Constituției, nu este permisă depunerea unei moțiuni în Sesiune Extraordinară a onoratului for legiuitor.
Să ne înțelegem. Fiind vie, Constituția are un Spirit, un Suflet Acum să-l explicăm acest SPIRIT (să nu lipsească vreun „I” și să fie „spirt”).Diferența dintre o Sesiune obișnuită și o Sesiune Extraordinară stă în ce? În faptul că aceasta de acum este „Extraordinară”, deosebită. Prin ce? Nu prin scaunele deputaților, nici prin tehnica teleconferinței sau altceva, ci prin TEMELE CE TREBUIE REZOLVATE, având un caracter deosebit de important, adică EXTRAORDINAR de ”portant, nea Mitică. Pentru națiune, că altfel nu-și stricau bunătate de concediu.
Ei, în această tornadă de „cestiuni”(poate fi doar una, dar importantă), tu vii cu o Moțiune, având o cu totul altă problemă față de tema care ne-a adunat în urgență: Vrem câte o înghețată, vrem 80% măriri de pensie. Am vrea alt guvern, eventual cel din Belarus, care e liber prin demisie etc. Noi vrem mai-mereu așa lucruri obișnuite. Hai să vedem noi Tema propusă, nu fleacuri, rugămu-vă, căci nu e corect prin definiția tipului de Sesiune care ne-a adus aici în plină vară.
Rezultă, în CEL MAI CURAT SPIRIT CONSTITUȚIONAL că depunerea MOȚIUNII nu este Constituțională, încălcând scopul EXTRAORDINAR pentru care forul legislativ convocatu-s-a (ca să folosim sintaxa română veche, recte cea latină).
Ultima problemă, „iubite cetitoriule/cetitoare”: ce trebuie să se aplice –Litera legii sau Spiritul legii? Dăm cu banul? Nu. Litera ucide, spiritul dă viață. (nu plagiez, ci compilez (ideea), după Sf. Apostol Pavel).
Bine, dar cum Spirit fără trup? Cum Spiritul legii, dacă nu ai Litera (textul) de la care pornești?
SOLUȚIA: Se pornește de la Literă (Text) și apoi se caută Spiritul Textului, că nu poate fi departe. Nu se poate una fără alta, dacă avem socotința normală, de oameni de Curte imperială.
Să sperăm că onorata Curte Constituțională, adevărat super-super guvern (că toate-s după a lui voie) va circula pe această autostradă a gândirii și nu pe obișnuitele noastre drumuri „de șleau”.Dă Doamne bine pentru Mama Țară!
Prof. Vasile Găurean
PS: Apropo, despre doi oameni pe care-i stimez: GC și CC, prinși în războiul vorbelor: folosirea prantezelor nu este o crimă gramaticală. Ele indică o conexiune secundară în gândire/scriere, fiind de obicei dovada unei bune informări. Hegel spunea: „Nu contează câte lucruri știi, ci contează conexiunile pe care le poți face între cele cunoscute.” Nici creierul omenesc nu e foarte mare, dar conexiunile neuronilor îi dau performanța uluitoare, de operă Dumnezeiască.)
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania