Valentin REABȚOV, Chișinău

Нам чужой земли не надо,
 Но и своей ни пяди  не отдадим.
Б.С. Ласкин: „Марш советских танкистов”, 1939
 („Noi pământ străin nu vrem, Dar nici o palmă de pământ de-al nostru nimănui nu-i dăm”. B.S. Laskin – „Marșul tanchiștilor sovietici”,1939)

Dacă nu-i memorie, nu-i istorie

Am inclus acest motto deoarece caracterizează întocmai evenimentele care au avut loc cu optzeci și unu de ani în urmă. Versurile respective sunt extrase din cuvântarea lui I.V. Stalin, susținută la 27 iulie 1930 (!) și inclusă în raportul politic al comitetului central către Congresul al 16-lea al PCU(B). Oare nu de atunci se pregătea acest război?

Și după optzeci și unu de ani de la adoptarea acestui pact odios, semnat la Moscova pe 23 august 1939 (numit Pactul Molotov – Ribbentrop), continuă să se dea bătălii privid necesitatea și însemnătatea lui pentru URSS. Neostaliniștii declară că nimic criminal nu e în semnarea lui, dar „uită” (au amnezie!) că la Pact mai era atașat și un Protocol secret adițional și toată „buba” e tocmai în el. Voi prezenta, de la bun început, câteva pasaje din acest Protocol.

În preambulul lui se menționa: „… am discutat în cadrul unor convorbiri strict confidențiale (soarta terțelor state – n.a.) problema delimitării sferelor lor de influență (ce subtil și, la prima vedere, un termen inofensiv. Și pe acest lucru se bazează istoricii staliniști și neostaliniști – n.a.) în Europa de Est. Aceste convorbiri au condus la rezultatul consemnat mai jos”.

Și urmează punctele trei și patru:
„3. În cele ce privește Europa de Sud-Est, partea sovietică insistă (!? – n.a.) asupra interesului (!? – n.a.) ei pentru  Basarabia. Partea Germană a declarat că manifestă o totală lipsă de interes față de acest teritoriu.

4. Protocolul acesta va fi păstrat de către ambele părți, în cel mai strict secret”.

Atrage atenția sintagma „în cel mai strict secret”. De ce oare? Doar era un Pact de neagresiune. Și sovieticii l-au păstrat „în cel mai strict secret”. Acest lucru a fost demonstrat pe 24 decembrie 1989, când, la ședința  celui de-al doilea Congres al Deputaților Poporului din URSS, s-a discutat subiectul legat de Pactul Molotov – Ribbentrop și a fost prezentat doar copia lui. Și aceea din arhivele naziste, pe când în cele sovietice lipsea un document atât de important. Deputații militari, mareșalii și generalii băteau din picioare și strigau că nu există astfel de document. Însă, după puciul din august 1991, Protocolul cu pricina a fost găsit într-o mapă specială a secretarilor generali ai PCUS, era o mapă strict secretă (oare Gorbaciov nu știa despre acest lucru în decembrie 1989?!).

Apropo, statele europene, care au avut de suferit în urma acestei conflagrații sângeroase, au condamnat și considerat nule și neavenite Pactul și Protocolul adițional. După adoptarea Declarației de Suveranitate a RSS Moldovenești, la Chișinău a avut loc, în perioada 26-28 iunie1990, o Conferință Internațională consacrată acestei probleme. La ea au participat politicieni și savanți (istorici și juriști, specializați în dreptul internațional) din circa 16 state, care au abordat problema respectivă. Conferința s-a încheiat cu adoptarea unei Declarații prin care Pactul Molotov – Ribbentrop a fost condamnat și declarat nul și neavenit. Straniu este faptul că, după treizeci și unu de ani de la decizia Congresului al 2-lea al deputaților poporului din URSS privind acest Pact, în Duma de stat a Federației Ruse pe 6 iunie 2020 au fost înregistrate două proiecte de legi: unul din ele anulează deciziile acelui Congres istorc, menționând că pe teritoriul Federației Ruse deciziile respective nu au forță juridică (rețineți, Federața Rusă este succesoare în drept a URSS! – n.a.). După „referendumul istoric” din 1 iulie 2020 din Federația Rusă privind modificarea Constituției, nimic nu te mai poate mira, doar a fost inclus în Legea supremă prevederea care menționează că „actele internaționale ce contravin Constituției nu se execută”.

Și totuși vreau să atrag atenția la un caz, de râs sau de plâns, cititorul alege!, dar grav. Este vorba de un caz de dopaj a unui sportiv rus (la acest capitol Rusia se clasează în fruntea țărilor care practică dopajul printre sportivii săi), Zubcov, care a devenit campion olimpic la sanie, la Soci, la proba de o persoană, dar mai târziu a fost depistat pozitiv. După decizia finală a Curții Supreme de Arbitraj Sportiv de la Lozana, care i-a retras medalia de aur și titlul de campion olimpic de la Soci, o instanță de drept comun din Moscova a decis că Zubcov este campion olimpic pe teritoriul Federației Ruse… Prin 2014 am scris un articol pe care l-am întitulat „Rusia și legea”, cred că am avut dreptate.

Dar să ne întoarcem la Pact. Vreau să menționez că nu sunt istoric sau cercetător științific, însă sunt un pasionat al istoriei, adică al trecutului, ca să pot să mă orientez mai bine în prezent. Și aici vreau să înserez maxima eminentului Nicolae Iorga: „Un popor care nu-și cunoaște istoria e ca un copil care nu-și cunoaște părinții”. Eu îmi cunosc părinții și vreau să cunosc și adevărata istorie.

Faptul că Pactul nu a fost un simplu pact de neagresiune, ca și celelalte douăsprezece pacte semnate de alte state cu Germania, demonstrează acel Protocol secret anexat. El nu avea nimic în comun cu neagresiunea, despre acest lucru s-a vorbit în ultimele trei deceni și ceva de mulți istorici onești din Rusia (Marc Solonin, Victor Suvorov, Nicolai Svanidze etc). Și Stalin, și Hitler știau că se vor bate între ei la ceasul potrivit și ambii se pregăteau de acest război, care a urmat la puțin timp după semnarea Pactului. Afirmațiile istoricilor staliniști care scriu că Pactul i-a permis Uniunii Sovietice să se pregătească mai bine de războiul cu Germania hitleristă, că frontiera țării, după campania din Polonia, a fost îndepărtată cu peste 400 de kilometri spre Apus, nu rezistă criticii. Se știe bine că, peste trei zile de la atacul Germaniei asupra URSS, la 22 iunie 1941, nemții au cucerit Minskul (care se afla la o distanță de circa 450 km de la frontiera de stat!), iar în două săptămîni au ocupat Țările Baltice și, pe la mijlocul lui iulie, nemții erau deja în regiunea Smolenskului.. .Consider că alte argumente sunt de prisos.

Și acum doresc să folosesc modul condițional, adică să încerc să spun „dacă”. Dacă nu era acest Pact, nu am fi avut tragediile de la Katyn, Hatyni, Oradour, Lidice, iar la 22 iunie 1941 Mareșalul  Ion  Antonescu nu ar fi dat acel ordin istoric: „Ostași, Vă ordon: treceți Prutul!”.

Dacă acest Pact mârșav nu ar fi fost semnat, nu ar fi fost acel război cu zeci de milioane de morți și sute de milioane de răniți, nu ar fi zăcut în ruină jumătate de Europă, nu ar fi fost șterse de pe fața pământului Coventry, Minsk, Stalingrad, Dresda, Varșovia, iar Chișinăul nu ar fi fost distrus în proporție de șaptezeci și șase la sută. Și acest șir poate fi continuat: nu ar fi fost Înțelegerile de la Ialta de împărțire a statelor în sfere de influență (deja alte înțelegeri și sfere, cu care astăzi Putin nu mai este de acord și cere o nouă Ialta – 2), nu ar fi fost ocupată Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, nu ar fi fost cucerite Țările Baltice, Polonia ar fi fost un stat integru și nu ar mai fi fost (pentru a câta oară?) împărțită de de marile puteri din Europa, Finlanda n-ar fi fost atacată de sovietici și nu ar fi fost ciopârțită, luându-i-se Karelia.

Buneii mei (ruși, greci, găgăuzi, dar toți supuși ai coroanei, oameni simpli, dar foarte harnici, care prin propria muncă și-au făcut case, erau agricultori, lemnari, și-au educat copiii, le-au dat studii) nu ar fi fost  trimiși în Siberia, nu ar fi avut de suferit de foametea organizată de regimul stalinist din 1946-1947 în Basarabia, nu ar fi murit în lagările de concentrare sovietice și multe alte „dacă”. Știu foarte bine că în istorie nu există „dacă”, dar în cazul de față „dacă” are mare însemnătate. Doi paranoici, Stalin și Hitler, au hotărât să se întreacă cine e mai cine, iar oamenii au suferit…

Și încă un „dacă”. Dacă nu era 23 august 1939, nu ar fi fost nici 8 (9) mai 1945.

Pentru a înțelege mai bine consecințele acestui Pact ar trebui răspuns la câteva întrebări esențiale: Cine de cine ne-a eliberat? Pentru ce am fost eliberați? Ce ne-a dat eliberarea? Pe cine i-a adus la putere?

Prin exemplul cu rudele mele, menționat mai sus, am încercat să prezint starea de lucruri din Basarabia de până la 28 iunie 1940 și ce a urmat după… Dacă era atât de odios „regimul burghezo – moșieresc” român, de ce oamenii n-au murit în timpul foametei din 1932-1933, așa cum s-a întâmplat în Ucraina, care a trecut prin Holodomor, recunoscut la nivel internațional? De ce n-au fost exilați, împușcați, aruncați în gropile cu var? Trăiau liber, nu aveau frică că noaptea va veni dubița și-i va duce pe vecie…

Apropo, toate rudele mele după moartea tiranului au fost reabilitate. Dar cine le va întoarce viața, sănătatea, tinerețea, copiii morți, averile naționalizate, dar și cine trebuia să-i apere de permanenta suspiciune din partea comunității, chiar și după ce s-au întors din Siberia, că nu sunt dușmani ai poporului?

Și soarta rudelor mele au avut-o sute de mii de basarabeni, reprezentanți ai diferitor etnii.

Menționez că, pentru scrierea acestui articol, m-am inspirat din revista „Moldova”, număr special, Nr. 3(8), Anul 2, Iași, 1991, „Secretele Protocolului Secret Von Ribbentrop – Molotov”. Revista constituie o adevărată sursă de informații cu telegrame, discuții, note, date secrete din acea perioadă, legate de toată mașinăria semnării Pactului. În revistă au fost incluse și câteva secvențe din lucrarea poetului sovietic Felix Ciuev (ginerele lui V.M. Molotov), „Sto soroc besed s Molotovâm. Iz dnevnica” („O sută patruzeci  de discuții cu V.M. Molotov. Din jurnalul de bord”) ,Moscova, Terra, 1991, pp.14-17. Discuțiile respective au fost purtate în perioada anilor 1974-1981.

„Opera principală a vieții sale Veaceslav Mihailovici Molotov o socotea consolidarea orânduirii socialiste, întărirea rolului militar, economic și politic al țării noastre și al întregii comunități de state socialiste, slăbirii pozițiilor imperialismului”. Interesant lucru, dar când situația pe frontul sovieto – german era catastrofală, mai ales în prima perioadă de război, el a acceptat Programul Land lease și uitase că ajutorul vine de la imperialiști? Și ce ajutor a fost! Chiar Mareșalul Jucov a recunoscut acest lucru.

Iată ce spunea V. Molotov, la 14 ianuarie 1975, în discuția cu Felix Ciuev: „Este bine că țarii noștri au cucerit atâtea teritorii, pentru noi. Acum ne este mai ușor să luptăm contra capitalismului”. Iar la 29 noiembrie 1974, același V. Molotov afirma următoarele: „Ca ministru de externe vedeam sarcina mea constând în extinderea cât mai mult a granițelor Patriei noastre. Și cred că noi, Stalin și cu mine, nu ne-am achitat rău de această sarcină”.

Așadar, principalul era „extinderea cât mai mult a granițelor Patriei noastre” și „lupta cu capitalismul”. Rusia tot luptă cu imperialismul, iar acele țări se dezvoltă… Este bine cunoscut faptul că pe ce teritorii pune mâna Rusia (indiferent ce nume a purtat acest stat pe parcursul istoriei), înapoi nu mai întoarce… Și aceste teritorii sunt în continuă degradare.

Într-o discuție cu același poet, la 24 iulie 1978 V.Molotov a menționat: „Problema Țărilor Baltice, a  Bielorusiei de Vest și a Basarabiei (uitând să menționeze Bucovina de Nord și Ținutul Herța – n.a.) noi am rezolvat-o împreună cu von Ribbentrop în anul 1939. Nemții nu vedeau cu ochi buni faptul că noi vrem să ne însușim (cât de abil fuge de termenul „ocupație” – n.a.) Letonia, Lituania, Estonia și Basarabia. Când peste un an, în noiembrie 1940, eu am vizitat Berlinul, Hitler m-a întrebat: „Ei bine, vă uniți cu ucrainenii, cu bielorușii, hai și cu moldovenii, ceea ce s-ar putea explica, dar cum veți explica întregii lumi problema cu Țările Baltice?” Eu i-am răspuns: „Lăsați pe noi”.

Un apropo foarte interesant. În prima lună de război, în informația Sovinformbiuro-ului, frontul din regiunea RSSM se numea „Bessarabskii front”. „În regiunea frontului basarabean situația e stabilă”. Astfel de informații au fost vreo trei. Rușii știau de Basarabia, dar nu de RSSM…

După cum vedem, diplomația rusă a jonglat tot timpul cu termenii: nu a ocupat, ci a acordat ajutor internațional în Spania, în anii 1936-1938 și în Afganistan, în anii 1979-1989. Dar niciodată Rusia nu au ocupat teritorii! Așa s-a lățit pe două continente, tot cu ajutoare umanitare… Numai Marea Britanie, Franța, Spania, Olanda, Portugalia, Belgia au cucerit teritorii. Și ea (Rusia!) a ajuns până la Ciukotka, Vladivostok, Insulele Kurile, Port Artur, Kaliningrad etc.

Tot în cadrul discuțiilor cu Felix Ciuev, același V. Molotov a mai spus: „Atunci când a venit von Ribbentrop în Moscova,în 23 – 24 august 1939, noi atunci ne-am înțeles…”.

Ce nu este clar pentru istoricii staliniști? Oare ce fel de alte argumente mai sunt necesare? Se poate minți, manipula, dar faptele rămân fapte. Ocupația rămâne ocupație! Aici pot doar adăuga cuvintele lui Anatol France: „Trecutul nu poate pieri, căci viitorul se naște din el”. Sau cele scrise de  Gheorghe Asachi, în fabula „Lupul și mielul”: „Orice face cel mai mare, / Dreptate – n toate are”.

Cine dorește să facă cunoștință cu victimele „eliberării ” din 28 iunie 1940 îl îndemn să revadă datele publicate în ziarul „Național” din 7 aprilie 2016, unde sunt descrise toate atrocitățile terorii sovietice. Voi prezenta doar un singur exemplu. Orchestra Simfonică a Basarabiei este ridicată pe 3 iulie 1940 din Gara Chișinău, la întoarcerea din turneu, dusă lângă Orhei și împușcată în Valea Morii. Ce crimă au comis acești artiști? Da, să nu uităm, 3 iulie era încă ziua când frontiera nu era închisă și se permitea trecerea în ambele părți… Cine a purtat răspundere pentru toate atrocitățile comise în Basarabia?

Pactul Molotov – Ribbentrop a fost condamnat și de forurile internaționale. Astfel, Parlamentul European a proclamat, într-o Rezoluție din 20 august 2019, faptul că Rusia, „ca o consecință directă a Pactului Ribbentrop – Molotov, în iunie 1940, a ocupat și a anexat părți din România care încă nu au fost retrocedate”. Din 653 de  europrlamentari prezenți au votat pentru 535, împotrivă 66 și 52 s-au abținut.

Declarația SUA  și a nouă state din Europa Centrală și de Est, din 7 mai 2020, deplânge faptul că, după încheierea  celui de-al doilea Război Mondial, Rusia Sovietică a ocupat ilegal teritorii străine, a instaurat represiunea și controlul ideologic în părțile centrale și de est ale Europei. Declarația „respinge ferm conceptul sferelor de influență”.

Cât timp va mai trece și doar vom constata, iar carul va sta pe loc?