Revista Luceafărul: Anul XII, Nr.9 (141), Septembrie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Drag de Botoşani

Primit pentru publicare: 30 Sept. 2020
Autor: Gheorghe MEDIAN, redactor Rev. Luceafărul     
Publicat: 30 Sept.  2020
© Gheorghe Median, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Drag de Botoşani

     Cea de a doua ediţie a concursului de artă plastică “Andronic Ţăranu”, organizat de Sucursala Botoşani a Uniunii Armenilor din România, încheiată recent printr-o amplă expoziţie la Galeriile de Artă “Ştefan Luchian”, şi-a desemnat câştigătorii. Între aceştia se află şi Aurel Azamfirei, câştigătorul premiului al III –lea, recompensat de exigentul juriu al concursului, pentru o lucrare care redă un aspect din centrul istoric al Botoşanilor. Decizia juriului este, credem, mai mult decât salutară, deoarece, tabloul este nu numai o operă de artă, este o naraţiune plastică despre un spaţiu în care, cu peste un secol în urmă, armenii botoşăneni aveau un loc şi un statut cu totul deosebit. Privitorul are în faţa ochilor, între alte imagini, Magazinul  armeanului Carol Ankele, cea mai importantă firmă comercială care a existat vreodată în oraş, nu departe de carea se aflau alte renumite magazine armeneşti, dintre care amintim cofetăria Costeschi şi celebrul magazin de mezeluri aparţinând lui Ştefan Gheorghiu Gugoaşă, pe care tabloul nu le redă, dar despre care se poate îndelung povesti.

Referindu-ne la tabloul pentru care Aurel Azamfirei a fost premiat, trebuie să spunem că nu este unul singular, între numeroasele creaţii ale artistului, cunoscut îndeosebi ca un neîntrecut pictor al florilor, numărându-se multe lucrări dedicate Botoşanilor. O parte dintre acestea au fost expuse în expoziţiile personale şi colective deschise la Galeriile de Artă “Ştefan Luchian”, la care acesta a participat în ultimii 28 de ani, cele mai multe aflându-se  în în colecţii particulare. Aceste lucrări frapează prin armonia  cromatică, nota de duioşie şi  tonul optimist pe  care îl degajă, caracteristici pentru care, artistul îşi găseşte locul printre cei despre care se poate spune că iubesc cu adevărat Botoşanii.

Ca şi alţi artişti plastici, Aurel Azamfirei s-a apropiat  cu precădere de centrul istoric al Botoşanilor, a cărui frumuseţe, în ciuda trecerii timpului, mai dăinuie încă. Clădirile vechi, marcate de vreme, parţial restaurate în urmă cu câţiva ani, dar lăsate acum, la periferia interesului  celor care conduc oraşul, inspiră puţinilor trecători care trec prin acest perimetru, tristeţe şi compătimire. Aurel Azamfirei nu împărtăşeşte această stare, tablourile sale redând aspecte din centrul istoric, fiind animate – oamenii, tineri sau bătrâni şi maşinile care-l străbat, lăsând impresia unui loc în care viaţa palpită. Nota optimistă, este accentuată de culorile pastelate ( roşu, ocru, alb, azuriu, galben sau verde) în care sunt pictate clădirile şi nu în ultimul rând  de îmbrăcămintea  trecătorilor.

Imaginile pe care tablourile lui Aurel Azamfirei le aduc în faţa privitorilor, sunt surprinse în special toamna şi iarna, când cerul întunecat şi copacii desfrunziţi dau, în mod firesc, senzaţia de singurătate, dar atmosfera pe care o emană este una tonică. Zăpada călcată de paşii trecătorilor şi animaţia creată de oamenii care trec dintr-o parte într-alta a străzilor, sunt dovada unui spaţiu viu, în care viaţa se desfăşoară normal, în care s-a locuit şi se locuieşte încă. Centrul istoric, Strada Săvenilor şi străduţele adiacente acestora, sau casele vechi asupra cărora pictorul s-a oprit spre a le imortaliza, marcate de trecerea timpului, sunt pline de viaţă, iar pictorul, în marea sa dragoste pentru Botoşani, ne convinge de  acest fapt.

 Aurel Azamfirei, este convins că Botoşanii va fi mereu un loc nepereche, pe care locuitorii săi vor şti să-l preţuiască şi să-l pună în valoare. Tablourile sale sunt purtătoare şi generatoare de speranţă şi pentru cei ce le vor avea în faţa ochilor, un excepţional mijloc de a cunoaşte oraşul, pentru că, fiecare dintre ele, poate fi începutul unei călătorii în lumea fabuloasă a Botoşanilorde altădată. Fără a fi special marcate, în tablourile lui Aurel Azamfirei se pot recunoaşte locurile în care, cu aproape un secol în urmă se aflau Berăria Luther, Restaurantul Calul Bălan, Hotelul Continental, Hotel Regal, Camera de Comerţ şi Industrie, Magazinul  de stofe Luvru, librării, tipografii, teatre şi cinematografe, care dădeau importanţă şi farmec oraşului. 

 Ceele cîteva consideraţii asupra tablourilor reprezentând Botoşanii, pictate de Aurel Azamfirei, nu pot să redea, decât tangenţial, ceea ce acestea ilustrează. Iubitorii de artă botoşăneni şi nu numai, pot admira însă, o parte dintre acestea, online şi desigur, într-o expoziţie personală a artistului, pe care o dorim cât mai aproape .