Revista Luceafărul: Anul XIII, Nr.1 (145), Ianuarie 2021
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE
Când mi-e dor de Eminescu
Primit pentru publicare: 14 Ian. 2021
Autor: Magdalena Bădărău – Vicoleanu, Italia
Publicat: 14 Ian. 2021
© Magdalena Bădărău – Vicoleanu, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Când mi-e dor de Eminescu
Când mi-e dor de Eminescu
îl găsesc în poeme
e ca și cum ar fi terestru
dar și trăind în stele.
Călătoresc cu el prin vise
pe bolta cea albastră,
locuri ce nu sunt interzise
călătoriei noastre…
căci cei invidioși sunt mulți
născuți din străvechi timpuri
chiar dacă vrei nu poți să-nfrunți
mumiile cu chipuri.
Mă pierd cu el și-n Universul
ce cu drag ne primește,
apoi mă alint iar cu versul
ce cu dor mi-l citește.
De Eminescu când mi-e dor
călătoresc prin codru
pe urma lui de scriitor
de care-s foarte mândru.
Admir sclipiri ce strălucesc
pe lac în plină noapte
și cu Luceafărul vorbesc
și iar îl simt aproape.
Nu s-a pierdut prin generații
oriunde îl zăresc,
pe-o stradă, un tei și multe spații
numele lui citesc.
Biblioteci de cărți respiră
momente ce-a trăit,
cuvinte care îmi răpiră
nopți până-n răsărit…
m-a alintat cu versuri calde
ce îmi sunt bucurie,
ca steaua ce lucește-n noapte
peste ani mărturie.
Cu Eminescu mă hrănesc
c-o foame de cuvinte
și inspirația-mi găsesc,
știu sigur… el nu minte!
Și ce m-aș face fără el
în noaptea întunecată…
ziua n-aș mai avea model
de suflet fără pată.
Eu l-am găsit și-n țări străine
și nu este pribeag
vorbește orice limbă, bine.
Tuturor le e drag!
Magdalena Bădărău Vicoleanu
Similare