Revista Luceafărul: Anul XIII, Nr.1 (145), Ianuarie 2021
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Berta Maria Moldoveanu – Peisaje „antropocenice”

Primit pentru publicare: 21 Ian. 2021
Autor: Cosmina Marcela OLTEAN, redactor șef adj. Revista Luceafărul
Foto: Berta Maria Moldoveanu
Publicat: 22 Ian. 2021
© Cosmina Marcela Oltean, ©Berta Maria Moldoveanu, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Berta Maria Moldoveanu – Peisaje „antropocenice”

Berta Maria Moldoveanu a absolvit masterul în Pictură la Facultatea de Arte Vizuale și Design – Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași, în perioada 2014-2020. În ultimii ani, a contribuit cu lucrări de artă la expoziții precum „Niveluri de realitate” / „Levels of reality” (Galeria apARTe, Iași, 2015, 2016, 2017) și „Vise în Balcani” (Galeria Artut, București, 2015). De asemenea, a prezentat o serie de proiecte personale de artă la Palatul Culturii Iași (2007), Muzeul „B.P. Hasdeu” (Câmpina, 2008) și Muzeul „N. Grigorescu” (Câmpina, 2008), Muzeul „Vasile Pîrvan” (Bârlad , 2008), Centrul Cultural „Friedrich Schiller” / Centrul Cultural „JL Calderon” (București, 2011), Palatul Parlamentului (București, 2013).

Ea spune că ceea ce îi inspiră munca sunt experiențele de zi cu zi și ideile din cărțile pe care le citește. Artiștii pe care îi admiră sunt Anselm Kiefer, George Baselitz și Antoni Tapies. Practica ei se bazează pe instinct. Unul dintre cele mai importante proiecte ale sale recente este ANTHROPOSCAPES, o expoziție solo prezentată în Galeria apARTe  a UNAGE Iași, curatoriată de conf. univ. Dr. Cătălin Gheorghe.

Acesta a fost un proiect produs de Vector Studio în parteneriat cu Asociația Culturală AltIași și UNAGE ca parte a programului Carte Blanche aux Jeunes Créateurs sprijinit financiar de Institut Français din Iași.

ANTHROPOSCAPES, o serie de opere de artă post-picturale, evidențiază modificările ecosistemelor lumii prin intervenții nocive provocate de om, ce implică un moment critic în istoria geologică: accelerarea antropocenului. „Dincolo de politizarea recunoașterii sau ignorării schimbărilor climatice, s-ar putea identifica cu precizie și emoție degenerările mediului cauzate de impactul industrializării agricole, dezvoltarea haotică a urbanizării, efectul de seră, acidificarea oceanelor, efectele de defrișări, deteriorarea biodiversității sau chiar dispariția biomasei din sferele plantelor sau speciilor animale. Consecințele rapacității structurale ale sistemului economic global se resimt în schimbările accelerate din biosferă, în schimbarea proceselor meteorologice și a ciclurilor anotimpurilor, în poluarea radioactivă”, subliniază curatorul.

“Pesimismul a devenit o obligație morală? Știm că, apărată de larghețea pesimismului, teoria Antropocen conceptualizează o Epocă geologică, a Omului, căruia i se atribuie influența distrugătoare, nefastă, periculoasă asupra biosferei și climei, prin practicile de exploatare a resurselor, influență ce conduce până la distrugerea absolută a planetei. Potrivit lui Heraclit, între destin și caracter stă semnul egal. Poate fi acesta un act fatidic din evoluția umanității și validează el o înverșunare inerentă a individului îndreptată împotriva pământului pentru destinele la care a fost complice? O altă întrebare care se ridică, în acord cu vremurile deconcertante, tulburătoare, dar deosebit de interesante pe care le trăim este pe ce coridor al destinului nostru ecologic și cultural am pășit și ce ne va întâmpina la capătul său?

Ansamblul de lucrări s-a născut firesc în fața unei bifurcații din demersul meu artistic ce separa vechea pictură tradițională pe care am practicat-o timp de 15 ani și apetențele personale pentru experimentare, în fața căreia am urmat imboldul organic de a produce o plasticitate diferită de cea precedentă cu prilejul proiectului „Anthroposcapes”. Peisajele „antropocenice” le-am gândit ca reminiscențe vizuale ale unui univers postuman, un loc de unde specia umană s-a exonerat pe sine din lume, schimbând fața Pământului pentru totdeauna, gând nefericit coborât din previziunile lugubre ale ecologiștilor teoriei, iar tașismul, informalismul, expresionismul abstract devenind resursele cele mai fascinante din istoria artei în căutările mele”, spune artista.