Revista Luceafărul: Anul XIII, Nr.2 (146), Februarie 2021
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Glasul din adânc. Năluca (14

Primit pentru publicare: 08 Febr. 2021
Autor: Vasile LEFTER, Focșani, Membru Fondator de Onoare al Rev. Luceafărul     
Publicat: 08 Febr. 2021
© Vasile Lefter, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

                                                                Glasul din adânc. Năluca (14)

         Rămași în semiîntuneric, Marga și Artur se priveau îngrijorați și oarecum confuzi. Nimeni nu le spuse ce urmează. După câteva minute, cât o veșnicie, pe bolta de piatră a coridorului se aprinseră mai multe leduri. O voce guturală răsună de undeva din dreapta.

-Pe perete este o săgeată portocalie. Urmați direcția indicată până la portalul cu doi ochi albaștri și două mâini întinse. Aceste indicii corespund hologramei de la Puntea Morții. Sunt ale Sevastiței, rămase înainte de a fi înghițită de adânc. Poarta de intrare în viitoarea voastră locuință se deschide prin senzori. Odată intrați, nu veți mai putea ieși decât în misiunile din grafic. Orice încercare de încălcare a regulilor se sancționează cu privațiuni.

      Marga își făcu o cruce mare și rămase în afara cadrului trasat cu linie roșie.

Glasul reveni amenințător:
-Riscați să rămâneți izolată întreaga noapte. Ușa se deschide după 24 de ore. Margareta se trezi trasă brutal de mână. De sus, din plafonul labirintului începu să coboare ușa verticală. Marga avu o ieșire nervoasă:
– Era să-mi rupi mâna! M-ai tras ca o brută.
-Iartă-mă , dar nu era timp de dulcegării. În spatele ușii verticale se auzea râsul batjocoritor al Sevastiței. Ochii dilatați ai nălucii rămaseră, din fericire, dincolo  de pereții strâmbi ai locuinței „de serviciu”.  Totul era gândit ca la carte. Aveau tot confortul unei locuințe de specialist, inclusiv apă caldă , asigurată de niște roci vulcanice valorificate modern.

      Nu aveau bagaje, dar nici nu le trebuia. Condițiile erau de hotel, barem de trei stele. Patronii se gândiseră la tot, inclusiv la pijamale. Prezența celebrului nălucolog în munte urma să le aducă antreprenorilor milioane de euro în misiunea planetară pe care o puseseră la cale.

Prevăzător, Nebuneli avea tot timpul cu el un gadget racordat la satelit.
Se așeză pe un trepied confortabil, deschise linia directă cu satelitul Uranus și citi:
„Meteora –mijlocul cerului, suspendat în aer sau sus în ceruri”. Primim  și alte detalii. Meteora este unul dintre cele mai importante complexe de mânăstiri ortodoxe din Grecia, al doilea după Muntele Athos. Cele șase mânăstiri sunt construite pe  piloni din piatră naturală, la marginea de nord-vest a  a Câmpiei Tesaliei. Este în centrul Greciei, în apropierea Munților Pindulul. Cel mai apropiat oraș este Kalambaka.

Din cele 24 de mânăstiri, doar șase mai sunt active: Marele Meteor, Varlaam, Sfânta Treime,  Sfântul Ștefan, Rusanou și Sf. Nicolae. Deci este viață pe munte, numai că totul este ferit vederii, viața monahală fiind una tainică. 

Probabil că posibilii noștri pacienți supuși unor tratamente speciale sunt găzduiți în  mânăstirile abandonate. Multe semne de întrebare!  Eu încep să mă tem, Marga mea dragă..
-Artur, nu uita că nu ești singur. Ieșim noi cumva la lumină din aceste catacombe venite parcă din altă lume.
-Ai rămas o optimistă fără egal.

      Un sunet dulce de clopot îi readuse în prezent. Era ora cinei. Din lateral, se deschise un gemuleț și într-un coș de nuiele primiră cina. . Li se oferea ouă fierte, roșii proaspete, cozonac, fructe și o cană cu vin de smochine. Luară coșul de la ferestruică și se ospătară în liniște. Erau flămânzi.

Pe peretele dinspre nord, observară o instalație de baie cu două căzi din lemn de măslin. Încet-încet, începură să realizeze că sunt importanți în munte și că misiunea lor este una ieșită din comun. Ce-o vrea Dumnezeu! Erau mulțumiți că doctorul Nebuneli- junior aflase că au fost duși pe Meteora. El își va continua munca de rezident în  Centrul de Nălucologie. La momentul potrivit, va încerca să ajungă și el pe Meteora, pentru a vedea ce se întâmplă cu părinții lui. Pe Artur, tatăl, nici nu apucase să-l cunoască. Nici mama nu și-o cunoștea prea bine. Anii de școală în Anglia l-au ținut departe de mica familie, reunită printr-o întâmplare. Va trebui neapărat să ajungă pe Meteora, mai ales că în liceu visa o viață în mânăstire unde să poată citi mult, pasionat fiind de cultura universală.

           Pe timpul cinei, cei doi soți nu vorbiră aproape de loc. Simțeau mereu că sunt în primejdie. Nimeni nu le spunea de ce sunt aici. Aveau un confort normal. Aerul era înmiresmat. Lumina curgea din toate părțile. Un baldachin cu lenjerie purpurie îi aștepta pentru somn. Aveau totul pregătit. Nu știau de unde vin toate acestea.

      Artur își fixă mica jucărie electronică pe modulul„ Alarmă cu protecție”. Îi ură „noapte bună” Margaretei și fără voie căzu în lumea lui Morfem. 

     Fostul lăcaș de rugăciune avea câteva lumini de veghe. Din înaltul bolții de piatră se auzeau glasuri dulci murmurând psalmi. Lumina în chilia generoasă ca spațiu se stinse progresiv dând impresia unei manevre prin reostat. Multe întrebări alergau prin mintea lui Artur. Marga dormea profund și se lupta cu nălucile ei. Sevastița, preoteasa, o privea prin ochii rămași dincolo de ușa masivă, blocată cu mecanisme neștiute de nimeni.

Va urma!