Iordan CHIMET

Iordan Chimet a debutat în timpul războiului la revistele umoristice (Glumă, Veselia, Epigrama), semnând Iordan C. Galaţi. Debutul său literar propriu-zis a avut loc în Caietul de poezie al Revistei Fundaţiilor Regale, nr. 1 din 1946 cu două poeme: primul se intitulează Shanhai, iar cel de-al doilea Cântecul Peştelui. Ambele sunt reverii fantastice care prefaţează volumul său din 1968, Lamento pentru peştişorul Baltazar. Prin acest volum, poetul atrage atenţia într-un mod paradoxal. Unii tratează genul său literar ca fiind gândit pentru copii, dar conceput cu „mijloacele cele mai moderne ale literaturii pentru adulţi”.^[1] Cea mai adecvată caracterizare a poeziei sale o face Ion Caraion cu ocazia apariţiei Antologiei inocenţei, Cele douăsprezece luni ale visului (1972), care afirmă că I. Chimet scrie cărţi cu copii dar nu pentru copii.

Lamento pentru peştişorul Baltazar cuprinde patru capitole şi sunt parabole în care fantezia e lăsată în stare liberă; solemnitatea fals retorică, jocul de cuvinte, implicaţiile narative dar şi similii folclorici cu structură de descântec sau de joc de copii, toate aceste procedee îi dau ocazia autorului să ne ofere un scenariu foarte insolit prin gratuitatea lui. A judeca aceste poeme ca fiind scrise pentru copii e ca şi cum ai spune că După melci de Ion Barbu intră în aceeaşi categorie cu versurile lui Rusalin Mureşanu. Unele versuri sunt dispuse ca în caligramele lui Apollinaire sau ca-n fanteziile pictopoetice ale avangardiştilor, dar imaginile cele mai frumoase sunt logice: exemplu, un stejar bătrân e „încins cu un chimir de veveriţe”. Culegerea Lamenti pentru veveriţe şi păsări îl proiectează pe I. Chimet ca pe unul dintre cei mai moderni poeţi contemporani:

„Pe aici a trecut pianul cu şoareci albi
Fumând din pipă de lemn aromat;
În urma lui ai rămas să arunci în bălţi
Zboruri de prepeliţe
Şi amurguri galbene.”

Acest poem este de o sensibilitate rafinată, ocolind clişeele poeziei contemporane şi cultivând desuetudini foarte moderne sau învechind cu patinări adecvate cuvintele şi sentimentele prea noi. La fel de fascinantă şi cu aceleaşi intenţii e scrisă cartea de proză Închide ochii şi vei vedea Oraşul.
___
Note:
^[1] POPA, Marian. (1977).  Dicționar de literatură română contemporană, Ed. II