Revista Luceafărul: Anul XIII, Nr.5 (149), Mai 2021
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Tatiana SCURTU a lansat recent un nou volum – Din dor de casă și de tine, apărut în urma unui Premiu Special obținut la Concursului Național de Poezie „Radu Cârneci”

Primit pentru publicare: 05 Mai 2021
Autor:  Cosmina Marcela OLTEAN, redactor șef adj. al Revistei Luceafărul
Foto: Tatiana Scurtu, arhiva personală
Publicat: 07 Mai 2021
© Cosmina Marcela Oltean, ©Tatiana Scurtu, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Tatiana SCURTU a lansat recent un nou volum – Din dor de casă și de tine, apărut în urma unui Premiu Special obținut la Concursului Național de Poezie „Radu Cârneci”

Poeta și publicista Tatiana SCURTU, care își desfășoară activitatea și ca profesoară de Limba și Literatura Română la Școala Gimnazială „Nicolae Colan” și Liceul Tehnologic „Constantin Brâncuși” din Sfântu-Gheorghe, s-a născut la 21 aprilie 1984 în oraşul Călăraşi, Republica Moldova. A absolvit Colegiul Naţional „Mihai Viteazul”, din Sfântu-Gheorghe, judeţul Covasna, Specializarea Filologie – Limbi străine (2004), Facultatea de Drept, Specializarea Administraţie publică (2008) și Facultatea de Litere, Specializarea Română-Franceză (2012), ambele la Universitatea „Dunărea de Jos”, Galaţi, de unde a obținut și un Master în Teoria şi Practica Textului. 

Autoarea debuta în 2013 cu volumul Paralelismul singurătății, Ed. Princeps Multimedia, Iași, 2013. Volumul a primit premiul de debut al Editurii Princeps Multimedia la Concursul de Poezie „Porni Luceafărul”, Botoșani, 2012 și Premiul pentru Debut la Festivalul Internațional de Poezie de la Sighetu Marmației, 2013, după care a mai publicat: Râuri, voi, ce despărțiți, Ed. Gens Latina, Alba Iulia, 2013; Mănăstirile din gânduri,  Ed. InfoRapArt, Galați, 2016 (Premiul I pentru volum la Festivalului Naţional de Literatură şi Folclor „Armonii de primăvară”, la Vişeu de Sus, Maramureş, 2016);  Ca în cer, Ed. InfoRapArt, Galați, 2017; Aripi de albastru, Ed. Vatra Veche, Târgu-Mureș, 2019.

A apărut cu texte în reviste de cultură și într-un număr mare de antologii, precum Cristale, Editura Arcuş, Sfântu Gheorghe, 2001; Ipostaze lirice, Editura Eurocarpatica, Sfântu Gheorghe, 2009; Antologie de poezie-55 poeţi contemporani (pagini alese), Editura Arhip Art, Sibiu, 2010; Antologia vinovatelor plăceri, Editura Artprint, București, 2010; Cuvântul în timp, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2011; Artă sfaşiată, Editura Arhip Art, Sibiu, 2011; Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume, Starpress 2012, Editura Fortuna, Ramnicu Vâlcea, 2012; Meridiane lirice, Editura Armonii culturale, Adjud, 2012; Dincolo de cuvânt, Editura Arhip Art, Sibiu, 2012; Dor dr Dor Ipotești – 2012, Editura Mușatinia, Roman, 2012; Cu patria în suflet, Editura Națiunea, București, 2013, iar lista continuă.

Din 2001, a participat la multe concursuri și festivaluri de creație literară obținând numeroase premii: Premiul I la concursul Sextil Pușcariu din Brașov, 2001; Premiul I la concursul Latina Verba din Sf. Gheorghe, 2001; Mențiune la concursul Iulia Hașdeu din Chișinău, 2001; Mențiune pentru “întreaga activitate pusă în slujba neamului românesc” România Mare, 2001; Premiul I la concursul Poeme pentru viaţă, Gherla (Cluj), 2011; Premiul I la Concursul de poezie Pe aripi de dor domnesc, Domneşti (Argeş), 2011; Premiul de excelență Ion Faiter, la concursul literar Aripi de dor, Medgidia, 2012; Menţiune la concursul internaţional de Poezie Starpress, 2012; Premiul editurii „Princeps Edit” şi al revistei „Feed back” la Concursul Naţional de Poezie şi Interpretare Critică a Operei Eminesciene Porni Luceafărul…, Botoşani, 2012; Premiul I la concursul de poezie Vasile Militaru, Râmnicu Vâlcea, 2012; Premiul III la Concursul Naţional de poezie Ioanid Romanescu, Iaşi, 2012; Premiul III pentru Poezie la Concursul Internaţional de Creaţie Literară Avangarda XXII, 2012; Premiul I pentru Poezie la Concursul Dor de Dor, Ipoteşti, 2013; Premiul revistei “Amurg sentimental”, la concursul de creaţie literară Vara visurilor mele, București,  2013; Menţiune la concursul Limba noastră cea română, 2013; Premiul pentru Debut – cartea Paralelsimul singurătăţii, Festivalului Internaţional de Poezie de la Sighetu Marmaţiei, 2013; Premiul III la concursul Pe aripile poeziei, Piteşti, 2013, Menţiune la concursul internaţional de Poezie Starpress, 2014, Premiul Special – Cenaclul „Grai Matern”, Festivalul Internațional de Poezie Renata Verejanu, 2014; Menţiune la Concursul Național de Poezie Sub semnul de taină – George Suru, Caransebeș, 2015; Premiul III pentru Poezie la Concursul Dor de Dor, Ipoteşti, 2015; Menţiune la Concursul de poezie religioasă „CREDO”, Ediţia a XV-a, Lăpuşna 2015; Premiul II la Concursul Internaţional de Poezie Renata Verejanu, Chişinău, 2015; Premiul revistei Boema pentru Poezie, în cadrul Festivalului Național de Literatură “Prietenia cuvintelor”, Galați 2015; Menţiune la Concursul Stihuri ortodoxe, 2016; Menţiune la Concursul Național de Poezie Leoaică tânără, iubirea…, Piteşti, 2016; Premiul I pentru volumul Mănăstirile din gânduri la Festivalului Naţional de Literatură şi Folclor „Armonii de primăvară”, la Vişeu de Sus, Maramureş, 2016; Premiul I la Concursul E toamnă nebun de frumoasă la Cluj, 2016; Diplomă de excelență pentru contribuția deosebită la dezvoltarea culturii și limbii române, Iași 2019; Diplomă de recunoștință pentru participarea la inaugurarea proiectului monumental Colina bucuriei neamului, Sărmașu, Mureș, 2019; Premiul de excelență pentru contribuția proprie pusă în slujba promovării literaturii române contemporane, Revista Armonii culturale, 2019.

Ce spun criticii despre versurile Tatianei Scurtu?

Nicolae Sava (Convorbiri literare): „(…) Din versurile trimise de Tatiana mi-am dat imediat seama că avem de a face cu o poetă în toată puterea cuvântului. Bucuraţi-vă că mai apar poeţi în limba română!…”

Al. Florin Ţene (Vatra veche): „(…) Tatiana Scurtu are, pe drumul Damascului, simbol al reîtregirii neamului, viziunea iubirii fără de moarte, fiindcă asemenea zăpezii totul este trecător, rămânând în urmă doar doina, unicitatea expresiei sufletului românesc…”

Maria Monica Stoica (Confluențe literare): „(…) Poemele Tatianei Scurtu, scrise în graiul limpede al marilor rapsozi, oscilează statornic între doi poli ai trăirii care figurează o artă poetică guvernată de sentimente profunde. Cel dintâi este iubirea, apanaj al vârstei de tinereţe, dar şi reflex al unui mod perpetuu de media relaţia sa cu lumea – iar celălalt este sentimentul patriotic, expresie a unui mod de a trăi, în deplină simbioză cu patria-mamă. Muzicalitatea versului cu inflexiuni elegiace capătă, uneori, tonaliatatea cântecului popular ori a romanţei, prin care poeta mlădiază gânduri, trăiri, sentimente.” 

Dan Şalapa (Filoverba, Repere critice 2): „(…) Peisajul moldav îi tresaltă în aluatul fiinţei, îl recunoaşte ca matcă originară, de unde şi un puternic sentiment de sacralitate venind dinspre el, redat în versuri ample, cu metrică alexandrină…”

Petre Rău (Primăvara metaforelor):  „(…) Abordând aproape în exclusivitate o prozodie clasică, ce pare că i se potriveşte ca o mănuşă, cu o versificație bine controlată, poeta ne oferă o poezie agreabilă, plină de interacţiuni metaforice, pe un ton blând, romantic şi seducător.

​Personajul liric este trecut prin ipostaze sezoniere dintre cele mai înmiresmate şi ademenitoare, dar şi prezent în mijlocul unui festin de anotimp feeric. Poezia Tatianei Scurtu, poate şi din prietenoasa chinestezie a limbajului ornamental folosit, impresionează în primul rând prin prospeţimea şi forţa de sugestie a imaginilor…”

Ilie Șandru (Aripi de albastru): „(…) Am descoperit – nu fără o oarecare surpriză – că Tatiana este o pastelistă remarcabilă, talentată, îndrăgostită, pur și simplu, de tot ceea ce vede în jurul ei. Însă ea vede natura și cu ochii sufletului, o „pipăie” cu toate simțurile sale. În felul acesta pastelurile ei nu sunt doar descriptive, ca la Vasile Alecsandri, să zicem, ci implică trăirile, stările sufletești ale poetei, marcate de timpul prezent, de ceea ce am putea numi „carpe diem”, adică trăiește bucuria clipei: „În trandafirul sufletului ție / Îți voi picta cu dorul înserări, / Un madrigal culorile să-ți fie / Din roiuri de petale peste mări.”

Este greu să o incluzi pe Tatiana Scurtu într-o grupare poetică postmodernistă. Ar putea s-o facă, poate, critica literară. (…) Totuși, prin lirismul său, aș îndrăzni să o apropii de etapa „tradiționalistă” a lui Ion Pillat, în care, spune George Călinescu, se simte „o exuberanță poetică, o țâșnire directă, nesilită a lirismului.” 

Virgil Șerbu Cisteianu (Paralelismul singurătății): „(…) Desigur, despre poezia Tatianei Scurtu, se pot spune multe lucruri, se pot face diverse interpretări, este însă important faptul că cititorul descoperă o veritabilă poetă care „mântuieşte cuvântul” cum spune Lucian Blaga …” 

Iulia Hotnog (Condeiul ardelean): „(…) Dorul care o stăpânește devine acustic – „ropote”, uneori uitarea se instalează și îi răpește cuvinte, gânduri, privirea  cuprinde valuri care se îndepărtează de țărm și duc cu ele amintiri „la margine de suflet”,  semn că până și cele mai aprinse doruri se sting.

Alteori, aripile de albastru o întorc în copilărie – „timpul ne aleargă înapoi”, îi promite o „tămăduire a unui dor”, de Moldova natală, vazută de poetă „ca o salcie plăpândă”, subliniind  fragilitatea destinului ei, „izbită cu osândă” de-a lungul timpului, o „țară cu istoria în sânge” care „arborează sufletul român”.

 Nicolae Băciuț (Luceafărul): „(…) Pentru Tatiana mesajul este foarte important, cuvintele sunt un mijloc de a transmite trăiri. Autoarea demonstrează că poezia ei este poezie română, valabilă pentru ambele maluri ale Prutului. În cele cinci volume semnate până acum, Tatiana Scurtu refuză experimentul şi gratuităţile, construind în continuare o poezie tradiţională, cu focus pe teme precum natura umană, iubirea sau locul poetului în lume. Poezia ei are muzicalitate şi curgere firească. A povesti poezie este ceva nefiresc, ea trebuie citită şi înţeleasă.”

Un nou volum semnat Tatiana Scurtu, recent ieșit de sub tipar

Cel mai nou volum al autoarei, Din dor de casă și de tine (grafica de copertă – Cosmina M. Oltean), a apărut în urma unui Premiu Special obținut la Concursului Național de Poezie „Radu Cârneci”, ed. a IV-a/2021, la care au participat 82 de autori. Volumul a fost recent lansat la București, unde a fost prezentat de Paula Romanescu, membră a Uniunii Scriitorilor din România, distinsă cu Meritul Cultural  în Grad de Cavaler, născută la 20 octombrie 1942, traducătoare, poetă de limba română și franceză, autoare a peste 30 de cărți de poeme, antologii și traduceri. “Am descoperit o poezie într-o ordine care ține de clasicism, de romantism, deopotrivă, și mă gândeam, citind, pentru că noi (cei din juriu), neavând numele autorilor, am tot bâjbâit cu mintea, gândindu-ne cine ar fi putut să se ascundă în spatele cuvintelor. Am depistat din cele câteva elemente că poetul/poeta trebuie să fie de undeva din Basarabia, pentru că doar acolo găsești acel ceva care seamănă cu dorul și în care se amestecă Prutul, pădurea și neapărat Dorul.” Poeta Paula Romanescu a recitat, din memorie, poezia care deschide grupajul de poeme trimis de Tatiana Scurtu la concurs: Mi-e codrul la fereastră și Prutul sub opincă, / Mi-e cântecul de păsări sub cer cu tricolor, / Și ca odinioară în noi Carpații încă / Se scutură de pietre ce cad asurzitor. 

“Cadența aceasta ține de stabilirea unui timp și a unei părți de suflet a poetei, deci o situez pe undeva, pe lângă Prut și-mi amintește, pentru că poezia noastră seamănă foarte bine sau, dacă nu seamănă, vine să aducă aminte și de alte poezii pe aceeași temă și mie mi-a amintit de cel de curând plecat dintre noi, marele poet Nicolae Dabija: Ţara mea de dincolo de Prut, / Mi s-a dat poruncă să te uit. / Să te şterg din minte c-un burete, / Patria mea pusă la perete. Pe de altă parte, poeta se adaptează foarte bine versului alb, acel vers, care, la rândul lui, are culoare, are armonie. Am ales, dintre poeziile peste care am trecut cu privirea și cu o parte de suflet, poezia „Mă iartă”: …Mă iartă, mamă, / dacă patria nu mă va ierta. / Mă iartă, viaţă, / dacă moartea / va pune capăt cuvântului. Poeta trebuie să știe, ca și noi toți, că nimeni și nimic, nici măcar blestemata aceea cu coasa, nu va opri poezia, pentru că, spuneau latinii înțelepți: Carmina morte carent (poezia n-are moarte). Așa încât, eu zic: Scrie mai departe, poetă! Pentru că în scrisul tău se regăsește toată vocea și toată cântarea poeților de dinainte! Iată, că acel Mă iartă, mamă, / dacă patria nu mă va ierta, pe mine m-a dus cu gândul la legământul lui Nicolae Tăutu: Să fiu iertat. Poeta cere iertare altfel și știe că mama totdeauna ne va ierta, pentru că mama se regăsește, deopotrivă, în poezia acelui minunat poet, Grigore Vieru: …Dar din toate femeile / A venit una singură: / Mama. / – Tu nu m-ai strigat, / Fiule?”.

Textul critic ce însoțește acest nou volum poartă semnatura doamnei prof. Dr. Luminița Cornea, care sublinia că „elementul de coeziune al poeziilor din această antologie de versuri îl constituie sentimenul profund al dorului. Punem firesc întrebarea: care dor este dominant în sufletul poetei? Care este mai puternic? Dorul de casă? Dorul de tine?

Totuși poezia Mă iartă ne poate da un posibil răspuns.” (…) O poezie “de artă poetică“, sublinia prof. Dr. L.Cornea. “Toate frumusețile lumii, bucuriile și durerile, toată existența umană trecută prin filtrul lacrimilor Creatorului renasc în cuvinte, se transformă în poezie, în artă.”