Se‐aprind lumini prin amintiri rebele

Ligya Diaconescu

Parcă niciodată Râmnicul nostru drag, orașul de la poalele dealului Capela  nu a fost mai înmiresmat ca anul acesta. Parfumul florilor de tei ne învăluie și ne poartă pe aripi de vis.

Cununa florilor de sânziene ne cheamă și ne adună în oaza de verdeață a parcului Zăvoi.

În sfârșit ne putem plimba prin oraș fără mască, fără resricții orare, fără frica de a fi amendați.Da, acum putem să ne plângem liniștiți rudele , prietenii plecați de lîngă noi în aceste vremuri de restriște, plecați singuri în țara de peste veacuri, fără a fi conduși pe ultimul drum așa cum cer tradițiile și datinile din strămoși, de familie, de cei dragi. Fiecare dintre noi a pierdut pe cineva drag, fiecare dintre noi a lăcrimat împreună cu cei îndurerați, fiecare dintre noi a simțit povara momentelor pe care întreaga omenire le traversează. Vestea plecării Ligyei Diaconescu într- un loc liniștit, într- un loc cu verdeață a căzut ca un trasnet pentru noi cei care o cunoșteam, cei care eram implicați în proiectele culturale de ieri și de astăzi ale Ligyei . Șocant a fost și gândul că Andrada va rămâne singură, că va avea nevoie de sprijin, că va fi aproape imposibil să o consolăm. Cum și de ce a plecat atât de repede dintre noi, va rămâne o enigmă, se spune că fiecare om are o menire, poate chiar o misiune în această lume. Misiunea Ligyei Diaconescu de a aduna pe tărâmul scrisului, în paginile antologiilor publicate,  a scriitorilor români de pretutindeni a fost una nobilă . A muncit cu multă pasiune și profund devotament pe tărâmul culturii. Era veșnic pe drumuri, într- un maraton al creației și al creatorilor, într- un carusel al cunoașteri valorilor scriitoricești de dincoace și de dincolo de granițe. Pe Ligya Diaconescu am asemănat- o cu un Badea Cârțan al zilelor nostre dedicat fraților scriitori de pretutindeni, veșnic preocupată să editeze Antologii, să organizeze evenimente culturale pentru a răspândi lumina tiparului și a creatorilor. Era preocupată de cultivarea prieteniei și a sprijinului pentru tinerii aflați la început de drum. În concepţia Sfântului Ioan, prietenia, pentru ca să fie puternică și trainică, trebuie să aibă temei, motiv şi model pe Hristos, Care Şi-a dat viaţa pentru prietenii Săi (Ioan 15, 13). Marele arhipăstor precizează că prietenia este unirea atât de strânsă între cel care iubeşte şi cel iubit, încât să nu mai fie două persoane deosebite, ci un singur om, întărind ideea că prietenul este un alter ego, un alt eu. Scriind despre prietenie, Sfântul Ioan Gură de Aur arată și câtă plăcere şi mulţumire are prietenia adevărată în sine. „Chiar de ai dispune de mii de tezaure, totuşi nimic nu ar fi mai de preţ ca un prieten adevărat… Te bucuri văzând pe prietenul tău, te înveseleşti, şi sufletul tău având o mulţumire nespusă se contopeşte cu dânsul, şi chiar de numai ţi-ai aminti de el, cugetul tău tresare şi se înaripează. Ligya Diaconescu era un prieten de nădejde, era ” gata oricând ” cum spun cercetașii, să ajute, să fie alături de semenii săi cu gândul dar mai ales cu fapta. ”După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?”, ne spune Sfânta Evanghelie după Matei, cap.7, al.16. Roadele muncii doamnei Ligya Diaconescu, pe ” Ogorul Domnului ” sunt zecile de articole publicate în numeroase reviste, Antologiile editate de a lungul timpului, cărţile de autor. Dacă este mult sau dacă este puțin , cititorii vor da măsura valorii fiecăruia dintre noi iar timpul cerne și așa cum spunea Mircea Eliade, dacă peste 30 de ani cineva îți rostește numele înseamnă că ai lăsat cu adevărat o dâră de lumină în urma ta. Îmi amintesc cu bucurie dar și cu tristețe de manifestările culturale și sociale realizate împreună, era încântată ” să dăruiască, bucuria de a dărui ”, să publice în lucrările sale scriitori de pretutindeni fără a cere foloase materiale, să organizeze un evenimente culturale de talie națională cu participarea fraților ” întru scris ”  din diasporă, să le ofere posibilitatea de a  petrece câteva zile în armonie și comuniune creatoare în locuri frumoase, în zone diferite din ” țara minunat de frumoasă ” și  binecuvântată de Dumnezeu, în România ” Grădina Maicii Domnului ”. Pe Ligya am văzut – o mergând frecvent la biserică, împreună cu fiica sa, Andrada,  mergea în pelerinaje la mănăstirile din țară, a scris și l- a evocat pe Dumnezeu în versurile sale, credința sa era mare și se răsfrângea adesea asupra celor din jur.” La început era Cuvântul [logos], și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu… Ioan 1:1-3”. Nimic nu există fără Dumnezeu, nimic nu ne poate mângâia şi bucura mai mult decât să fim mereu sub paza Domnului care a învins moartea pentru răscumpărarea noastră. „Vedeţi mâinile mele şi picioarele mele, că Eu însumi sunt!” (Luca 24, 39).În versurile sale,  Ligya Diaconescu avea un permanent dialog cu Dumnezeu.

A PLÂNS IN MINE DUMNEZEU

A plâns în mine Dumnezeu
Nu lepădam păcate grele
Prin jertfa sa m‐am ridicat
Dorind să fug din cele rele…

Cred Doamne că Mă însoţeşti,
Îţi cer iertare, Preamărite
Chiar de greşesc în orice zi,
Adună‐mi zilele smerite

Să mă adun prin pocăinţi
Prin bunătate şi lumină
Te rog, iartă şi neamul meu
Dă‐i României, zi senină.

Lucrările sale se constituie într-un cântec de dragoste dedicat lui Dumnezeu,  acestui pământ românesc cu tot ce este al lui.Ele sunt un act de devoțiune, al unui suflet de mari aurore pure, de emoții înrourate.Credință, iubire, natură,patriotism,  frumos și bucurie sunt teme frecvente în scrierile sale.Pe Ligya am simțit – o un om împlinit, o mamă iubitoare iar fiica sa îi însenina viața. Cuminte, inteligentă și puternică,  în ciuda gingăției și a fragilități, Andrada va duce mai departe moștenirea culturală primită de la mama sa. Printre lacrimi și suspine, strângând puternic din dinți, Andrada, copilul de ieri, a devenit peste noapte o tânără capabilă și responsabilă .  

IERTÂNDU-MĂ, FĂ-MĂ MAI IUBITOR

Ajută‐mă Doamne, să caut Lumina
Să‐ţi sărut paşii, printre muritori,
Să înţeleg de ce te simt aproape
Şi‐urmez ispita crudă pâna‐n zori…

Rugăciunile și amintirile plăcute vor rămâne mereu în sufletul celor ce te- au cunoscut, Ligya Diaconescu.Fie ca Bunul Dumnezeu să poată alina durerea Andradei și să-ți odihnească sufletul! 

Zenovia Zamfir