Niciodată viața n-a fost mai frumoasă,
Ca acuma, Doamne, când ea se sfârșește,
Niciodată n-am stat s-o opresc
Și ea a trecut, așa, nebunește…
Am crescut copiii, acuma sunt mari,
Au venit nepoții, ocupați cu ei,
Anii au trecut, pe neobservate
Și s-au scuturat, ca floarea de tei…
Sunt precum ogorul ce și a dat recolta,
Vin nepoții și-l vor semăna,
Dar cine sa -i vadă? Eu voi fi departe
Și de-acolo, Doamne, nu ii pot vedea…
Sau, poate îi văd, așa zice Domnul,
Că, acolo sus, e foarte frumos,
O sa ajungem bine, dacă pe pământ,
Trăim viața noastră numai în Hristos!
10 iulie 2021
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania