Cine se află în spatele sistemului ticăloșit ?

Aproape întotdeauna când ceva nu merge bine, în sistemul public, auzim că totul se datorează sistemului ticăloșit. Din păcate nu-i doar o afirmație gratuită și o vorbă în vânt, chiar sistemul este de vină; sistem care în cei peste treizeci de ani a creat un mecanism de sifonare a banului public prin care a poziționat România în coada UE, ca nivel de trai. Cine a construit acest sistem: Rând pe rând cei care s-au aflat la putere și care au avut grijă ca banul public și împrumuturile făcute succesiv să se ducă în buzunare suspecte, fără să se reflecte în economia reală, în investiții, cultură, infrastructură, educație, sănătate etc. Astfel, pentru îndeplinirea acestui deziderat,  instituțiile statului au fost penetrate de indivizi de proastă factură, care le-au slăbit până la anularea rolului pentru care au fost construite, dar totodată aveau misiunea să gireze acele acțiuni inițiate în detrimentul cetățenilor pe care ar fi trebuit, chipurile, să-i reprezinte. Din umbră, în funcții vitale ale statului au fost promovați pseudoconducători, tip marionetă, care aveau rolul să lucreze prin inacțiune, mimând o reformă reală. Și dacă statul încă mai funcționează, funcționeză pentru că la baza acestuia, în instituții, încă mai sunt oameni care rezistă, sunt dedicați meseriei pe care și-au ales-o și luptă cu acest sistem aproape la fel cum au luptat în rezistența anticomunistă cei în munți. Cunosc situații în care astfel de oameni au fost executați efectiv prin înscenarea unor procese hilare și au murit cu zile.

Pentru că numai printr-o luptă continuă poți face față sistemului, care prin firme căpușe suge sume imense din banul public sume, ce, de altfel, ar trebui să meargă către beneficiarii de drept, respectiv cetățeanul de rând. Este de-a dreptul hilară cerbicia cu care statul, pe alocuri, strânge dările de la cetățeni, iar pe de altă parte larghețea cu care îi redistribuie sau mai corect îi împrăștie. Dar nu despre asta este vorba aici.

De prea multe ori și noi, ceilalți, îi apostrofăm și le cerem socoteală tocmai acelora care fac și imposibilul ca să-și facă cu adevărat meseria și care fac diferența pentru ca statul să nu se transforme în unul cu totul mafiot.

Sunt multe persoane emblematice în această luptă de rezistență față de sistem care le fac să devină niște eroi anonimi și nu cred că cineva le va mulțumi vreodată pentru această rezistență. Spun că opun rezistență sistemului, pentru că sunt persoane pregătite, în domeniile lor de activitate, sunt niște oameni integri, care nu-și bat joc de cetățeanul pe care îl deservește, încearcă să-l ajute, cum poate, deși sistemul îi dictează altceva. Fiind pregătit profesional ar fi putut să plece în altă țară, așa cum au făcut-o milioane de români, unde ar fi fost remunerat la adevărata sa valoare. Însă a preferat să rămână aici în țara sa și să sfințească, prin comortamentul său, locul pe care îl ocupă. Și, mai mult decât atât, meritoriu este că nu se rezumă numai la aș face treaba și a se lupta cu acest sistem, care reprezintă o clientelă, pentru a putea să-și facă datoria la nivel minimal, ci ia și poziție publică prin postări, pe bloguri personale, pe rețelele de socializare și pe unde mai apucă. Din păcate toate aceste poziții trec, de multe ori,  neobservate sau au aprobarea noastră tacită, deși ei au nevoie de tot sprijinul nostru pentru a rezista.

Definitoriu pentru ce am spus mai sus este poziția unui medic de familie, care uitați ce spune:

             ”Dragi colegi – medici de familie, colegi medici de alte specialități – și, în special, dragi pacienți. Stimați guvernanți. Că e rău cu sistemul nostru? Știm toți. De ce? Eu vin cu propriul răspuns. De ce e rău, FOARTE RĂU, în sistem. Fiindcă, de decenii, de când au început pseudoreformele și preluările de sisteme gata formate la alții, medicul de familie român, ca specialitate și potențial URIAȘ, a fost nesocotit de decidenți, direct ÎN LEGE. După o vreme, chiar luat de idiot. La început, am fost blocați să facem gesturi ELEMENTARE de medic, (pe care și le-ar putea asuma și un student la medicină de ani terminali, unul bun), nu fiindcă nu le puteam face, ci sub presiunea uriașă a societăților de specialitate, care s-au temut că rămân fără clienți ÎN ASIGURĂRI, dacă facem noi prea multe. Din acest motiv, legea a scos zeci/sute de restricții pentru noi, toate finalizate cu obligarea trimiterii spre un specialist. Pentru ca acea specialitate să nu rămână fără obiectul muncii. Bon. Pășeam toți pe nisip mișcător. După un timp, specialitățile s-au sufocat la propriu. La diabetologie, lume și țară (de exemplu), fiindcă medicii de familie sunt OBLIGAȚI să trimită spre diabetolog și NU AU DREPTUL să-i facă chestiuni elementare unui diabetic, ÎN ASIGURĂRI. S-au sufocat pneumologii, cardiologii, reumatologii, oncologii. S-au trezit cu ușile împinse de umeri de asigurați, la prima oră a dimineții, fiindcă acea parte a muncii lor pe care o puteam face foarte bine și noi, le-a fost virată fără milă. DE LEGE. Era deja prea târziu” (https://www.otiliatiganas.ro/medicul-de-familie-roman-numit-idiot-oficial-in-lege).

Cine nu a fost pentru un control de rutină sau poate nu la un spital, și, deși nu era nevoie i s-a făcut o internare în ambulatoriu sau de o zi, pentru a se deconta niște activități medicale care nu au avut loc, deși acești bani ar fi putut fi direcționați către persoanele care cu adevărat aveau nevoie și care mor cu zile. Dar nu, sistemul are nevoie de altceva, de activități medicale care să-l conserve pe el și să lase bolnavul să moară.

Din păcate, acest exemplu este valabil pentru toate instituțiile statului, căpușate de interese care și-au propus nu să le întărească, ci să le fraudeze fondurile în interes propriu, și, așa cum am spus, în detrimentului beneficiarilor acestor fonduri.

De departe, însă, sistemul medical este cel mai mult penetrat de aceste interese întrucât acolo se găsesc unele dintre cele mai mari resurse financiare de unde hienele se pot hrăni.

Dar, așa cum spuneam, în aceste sisteme de jefuire a banului public sunt și oameni de valoare care se opun cu disperare pentru ca lucrurile să meargă în direcția normală, iar din aceste considerente nu trebuie să luăm părțile ca un întreg,  să  înfierăm și să stigmatizăm un întreg sistem, atâta timp cât în coș nu toate merele sunt putrezite.

Am observat că un rol negativ în toată această ecuația îl are și presa, care maximizează dezastrul, înfierând instituțiile într-un mod absolut, fără să promoveze și să maximizeze și efortul celor care se opun  acestui dezastru și sunt  exemple de urmat, iar în acest mod le-ar putea insufla și altora curajul să se opună acelor grupuri de interese care devalizează banul public.

Se pare însă că valoarea nu se vinde la fel de bine ca impostura și, în multe situați, fiecare așteaptă ca celălalt să facă ceea ce cu toții ar trebui să facem.

Autor: Pavel Nicolaie-membru UZPR