Toamna, în căutare de poeme
Iubesc Toamna din chipul tău,
părul zgribulit de frig
Îți dă nuanțe de curcubeu
și-n ochi lacrimi ți-aprind.
Sărut roza ce târziu înflorește
când Toamna devine ruginită,
gura ta la viață se trezește
și insistent mă invită.
Pielea ta nu mai este seacă
umezeala o face să strălucească
chiar și oglinda refuză să se prefacă
și-ți surâde, să te ademenească.
Șoptesc sub pașii ce agale te plimbă
nuanțe arămii de frunze,
de tine se prind ramuri să te rețină
inventând cele mai banale scuze.
Îmi prinzi mâna, sigură că te voi urma
pe covorul Toamnei ce se așterne,
promit că prin Toamnă cu tine voi colinda
în căutare de poeme.
Similare