Nici ziua nu s-arată
Din marginea de noapte
Ea rândul și-l așteaptă
Să te arăți prin șoaptă
Acei luceferi limpezi
Ce-n soare se înmoaie
Sunt ochii ce nu-i lepezi
De farmecul ce-l taie
Prin gura-ți poruncește
Ca timpul tot să-mi ia
O rugăciune dăinuiește
Să fiu doar umbra ta
N-alerg spre veșnicie
Prin clipă adulat
O inimă acum pustie
E gestul meu necugetat
Ca umbră strălucește
Prin visul întunecat
Și-o lume o copleșește
Dorința e de întremat
Dar lasă-mi cutezanța
De-a fi din nou copil
S-aprind ușor speranța
De-a fi puternic, nu umil
Să văd în slăbiciune
Prin ochii mei cusuți
Să simt din goliciune
Să văd unde-s pierduți
S-aduc în forma lunii
Pe îngerul ce-a căzut
Să văd sfârșitul glumii
Prin tot ce tu ai vrut
Adun și azi curajul
Ca ochii iar să-i ridic
Să vezi cine-i făptașul
Ce fură viața pe nimic
18 01 2022
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania