AURORA SÂRBU
Câmpulung Moldovenesc
Este momentul să ne descoperim, de la Câmpulung am primit vestea tristă. La 8 martie 2022(+28.10.1953 – 8.03.2022), colega noastră AURORA SÂRBU a murit, Dumnezeu să o ierte, să-i fie ca pământul care o acoperă cât se poate de ușor.
Eternă amintirea rămasă la distanță…n-am cunoscut-o personal.
După prof. Petru Bejinariu din Rădăuți, dr.Ion-Jan Hurjui din Iași, membri ai Cenaclului de la distanță, iată, a plecat chemată la Domnul și poeta Aurora Sârbu din Câmpulung-Moldoveneasc, rămâne o ultimă amintirea de la „poeta cu aură” – cum ați catalogat-o dvs pe cea care a fost Aurora Sârbu! – mă înștiințează prietenul nostru prof. Traian Nistiriuc-Ivanciu din Nordul Moldovei.
Tocmai îi apăruse. și se bucura, cea de-a treia CARTE a Sa –Sărutul versului. Versuri, Editura Instant, Câmpulung Moldovenesc, 2021, 204 pagini, cu peste trei sute de poezii, scrise în perioada 27 octombrie 2016-14 octombrie 2020, din care 35 au apărut în Antologiile Cenaclului de la distanță, coordonat de omul de cultură Ion N. Oprea, spune Traian Nistiriuc-Ivanciu în Notă asupra ediției. Și tot domnia-sa, pe coperta a IV-a a volumului adecvat ilustrat: „Și cu acest al treilea volum de versuri, Aurora Sârbu vine spre noi, cititorii, cu rostogoliri inefabile de imagini artistice, tandru și armonios colorate, ușor comparabile cu splendorile naturale de la poalele Rarăului”.
Că așa este, rezervăm spațiu gândurilor noastre cu amintiri și fapte de la distanță nu numai aici, ca scurt panageric, ci și pentru viitorul nostru volum, în pregătire, Istorii, comentarii, miscelanea, Antologii, nr. 52. În acest sens,pun aici și Dedicația la volum, semnată Autoarea: „Scriitorului Traian Nistiriuc-Ivanciu, cu dragoste, pentru ceea ce înseamnă pentru mine, și cu mulțumiri pentru aportul adus și la editarea acestei cărți”.
Fără unul din noi
Ce aș fi eu
fără tine?
Ce ai fi tu
fără mine?
Ce am fi amândoi
fără unul din noi?
Am fi
ce putem ști:
o lacrimă,
ștearsă
în fiecare zi.
31 ianuarie 2017
Nu-ți pasă?
Și chiar nu-ți pasă
dacă plec?
Se rupe floarea
de buchet…
Și chiar nu-ți pasă
că mă duc?
Se rupe sufletul
din trup…
Am fost,
n-am fost un început?
Ai fost
un răsărit de soare,
pe-a drumului
scurtă cărare…
Am fost
o amforă de vise,
dulcea mireasmă
de narcise.
9 iunie 2017
Nu știu ziua
Nu știu ziua
nu știu ora,
nu știu clipa
când m-oi duce
și în loc de-un cer albastru
voi avea la cap o cruce.
În loc de veșminte scumpe,
voi avea acoperământ
un sicriu
și pământ rece,
într-un loc
din cimitir.
31 iulie 2018
Ion N. Oprea, Iași, din partea tuturor cenacliștilor de la distanță, 16 martie 2022
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania