Tu ai frânt cuvintele ca pâinea
și ai pus rana pe degetele de pe masă
iar paharul a băut cu sete cel mai albastru sânge
iar picioarele Lui scăldau marea
Timpul s-a ridicat de la masa tăcerii
și a plecat la casa din cel mai aspru cer
unde structura era din cea mai tare esență de stejar
De departe se auzea cum bate toaca o priceasnă
De departe se auzea cum plouă cu lacrimi și spini
Dimineața s-a dezbrăcat de cămașa de noapte
și a rămas Lumina blândă și senină
Ionuț Țene
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania