Priceasnă

Tu ai frânt cuvintele ca pâinea
și ai pus rana pe degetele de pe masă
iar paharul a băut cu sete cel mai albastru sânge
iar picioarele Lui scăldau marea

Timpul s-a ridicat de la masa tăcerii
și a plecat la casa din cel mai aspru cer
unde structura era din cea mai tare esență de stejar

De departe se auzea cum bate toaca o priceasnă
De departe se auzea cum plouă cu lacrimi și spini

Dimineața s-a dezbrăcat de cămașa de noapte
și a rămas Lumina blândă și senină

Ionuț Țene