Din înălțimea lumii
Viața-i prea rară și obscură
Dintr-o lățime a părerii
Părea, prea plină în minciună
Ne-ncurcă norii realității
Vederea-n oblic a sincerității
…., strigându-ți frate,
Să ne mai privim,
Sau iară cu idei ne priponim
Să ne vedem de-aproape
Ce multe suflete
Dar parcă-s șchioape
De la privit la osândit
Când aruncăm cu presupusul
Ca un bandit
Sau ca urare a primul venit
Să ne uităm de la distanța
Păstrând și lene și portanța
Și ghiulul cumpărat din Franța
Ce vremuri, ce vederi
Ce mulți prieteni cu păreri
Ce dame cu-ale lor ochiade
Amestecând și nopți și-a lor șarade
Căzând pe jos și ele mai pe spate
Văzându-le ceilalți, strigându-ți frate
Tot amintindu-le că nu se poate
Vederi frumoase…
Păcătoase
Vedete-aș ieri
Sau mâine, când se poate
Sau când minciuna e dreptate
Așa se vede
Așa se poate
Așa –m văzut
Așa-i mai bine și se vede-n toate
Așa mai vezi și ești văzut
Se poate…
Dar fii atent la cine vede-n șoapte
S-a mai văzut și-a dispărut în noapte..
Mai vrea să vadă dimineața cineva
Poate ceva
Așa e …am văzut și eu
Și voi vedea ce-i de văzut acum și-n pururea
Să vezi vederea ce se vede-n toate
Chiar dacă e super și e noapte
S-a mai văzut și câte-o infractoare
Se vede-acum când cântă și cocoșul
Al treilea ceas, când s-a văzut
Vederea toată i-a căzut
Prea multe a văzut și auzit
Noi am plecat pe rând…
Să vadă ultimul din noi
Să stingă becu-n urmă
Să fim acum prea depărtați de turmă
Să ne vedem și altădată-n urmă
Să ne chiorâm intens la poarta nouă
Vederi de la vederea toată
Acum ce-a mai rămas din hartă
Vederi să vezi ca altădată
Cum s-a văzut în ziua toată
Vederi ce nu se gată
Niciodată.
22 04 2022
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania