Prin aproape, aproape!

Interviu realizat de profesorii Elizia și Vasile LEFTER
cu Prof. Dr. Dumitru SĂNDULACHI
Fondator al Corului de cameră ”Pastorala”,
Vicepreședinte al Asociației Naționale Corale din România  

 Imagini/foto: arhiva personală, Dumitru Săndulachi
Actualizare: 23.09.2022

–

Bucuria de a cunoaște oameni de seamă mi-a fost dată de bunul Dumnezeu, căruia îi rămân îndatorat până la capătul zilelor.
Printre cei scoși din rând, sunteți și dumneavoastră  domnule profesor doctor Dumitru Săndulachi, om ales pentru galeria de elită a acestei țări.

Începem!

1.Ne cunoaștem de ani buni, la o dată apropiată de absolvirea Facultății de Muzică. Ați trecut repede peste o repartiție în mediul rural. Intrarea în oraș a fost o binefacere pentru municipiul de pe Milcov,cu orchestră simfonică dintotdeauna. Reamintiți-vă anii începutului de carieră ,cu bune și cu rele.

Dumitru SĂNDULACHI : Ne-am cunoscut d-le profesor Vasile Lefter, prin anii 1977-1978, într-o împrejurare foarte frumoasă, emoționantă pentru mine la Liceul din Vidra, mai precis, la internatul liceului, unde am fost cazați 2 săptămâni în vacanța de vară pentru pregătirea corului  “Mica Pastorală” pentru a participa la un concurs national – “Drum de Glorii”, inițiat de TV Româna și prezentat, moderat de Ioan Simion Pop, cunoscut crainic TV la acea vreme.

Momentul Vidra, pentru mine și corul de cameră Mica Pastorala a însemnat un punct de plecare în cariera artistică. Dacă îmi amintesc anii de început de carieră, cum doriți să aflați, trebuie să spun că, după absolvirea Conservatorului de Muzică “G.Enescu” din Iași, prin repartiție guvernamentală, am ajuns la liceul din Dumitresti . Era un liceu cu o oarecare prestanță în mediul sătesc, ca de altfel și cel din Vidra. Intenția mea era să ajung la Liceul Pedagogic din Focșani, unde urma să se pensioneze un reputat profesor de muzică, Alexandru Macedon. Dar, cum era diriginte la o clasa de a-XI-a, i s-a aprobat prelungirea activitatii încă un an și postul nu a ajuns, nu a fost publicat la repartiția guvernamental – ministerială. Așa am ajuns la Dumitrești, pentru.un an, profesor de muzică la liceu  și completare școală generală .

Momentul Dumitresti (anul 1974-1975), merită o expunere consistentă pentru că am început munca didactică și  cea artistica cu foarte multă seriozitate. Pe scurt, am înființat în acel an trei coruri de elevi. Două la liceu (un cor de camera mixt si un cor de voci egale de fete) și un cor de copii la scoala generală unde aveam completare. Căminul cultural Dumitrești avea și un cor mixt de adulți (cadre didactice și alți salariați din comună) pe care îl conducea învățătorul Alexandru Istrati, sotul primăriței, o iubitoare de muzică și un pion principal în susținerea mișcării culturale de masă.

În primăvara lui 1975 particip la etapa județeană cu Corul de cameră, unde obțin locul întâi la coruri școlare . După această etapă, transferul la Liceul Pedagogic din Focșani s-a realizat. Inspectoarea generală prof. Aurora Stavrache  mi-a propus să merg la liceul Cuza, însă a fost înțelegătoare și mi-a respectat dorința de transfer la Liceul Pedagogic.
În anul școlar 1975-1976, am fost transferat la Liceul Pedagogic și am funcționat alături de cei 2 profesori de muzică, Alexandru Macedon și profesorul de vioară Cezar Dobrescu. 

Începe anul școlar, selecționez elevii și înființez Corul de Cameră Mixt al Liceului Pedagogic. Genul cameral pe care l-am adus din Iași în liceu a fost o noutate. Aici exista un Cor de Voci Egale Fete, dirijat de Alexandru Macedon.
După 6 luni de muncă, particip la Piatra Neamț la un Concurs Național al corurilor de tineret unde obțin locul II pe țară. A fost prima participare a mea cu Corul de Cameră al Liceului Pedagogic la un Concurs Național de Tineret.

În Focșani și jud. Vrancea, Corul de cameră, care mai târziu va primi un nume ”Mica Pastorală”, desfașoară o adevarată stagiune de concerte (un număr de 12 concerte si recitaluri pe an).
Apoi au urmat participările la concursurile naționale la Brașov, Iași, Constanța, București.
După această suită de participări  în anul 1978 obținem premiul I pe țară la secțiunea corurilor liceelor pedagogice.
Începutul carierei nu a fost ușor. Au fost unele încercări de intimidare, de obstrucționare a activității mele, dar nu  le-am luat în seama. Am avut și norocul de directori dornici de afirmare a liceului și prin activitate artistică (Nicolae Mitrea si Valentin Chiriac). Corul ,,Mica Pastorală’’ devine o emblemă a municipiului și un punct tare al Liceului Pedagogic.

2.Umblați neobosit prin școli în vederea alcătuirii unui cor municipal. A fost greu? Ați avut momente de deznădejde? V-a fost teamă că nu veți reuși ?

D.S. : În toată această perioadă 1975-1985, a funcționat in Focșani corul cadrelor didactice, dirijat de profesorii Alexandru Macedon, Nicolae Jurjiu, Ionică Dumitrache, profesori eminenți cu implicare profesională de mare prestigiu, care mi-au fost model.

 În acest peisaj cultural apare corul de Cameră al Sindicatului Învățământ, tot ca o noutate de gen – genul cameral. De fapt, a fost și ideea prof. Aurora Stavrache (Insp. Șc. Gen.) de a inființa și funcționa paralel cu corul mare, un cor de cameră. Pe absolvenții de la corul elevilor din Pedagogic  i-am cooptat în corul nou înființat și am completat cu alte cadre didactice din diferite școli din municipiu.

Întradevăr, am mers prin școli pentru a selecționa voci, persoane dornice pentru a participa la o asemenea activitate artistică împreună cu inspectoarea generală, Stavrache Aurora, o mare admiratoare a muzicii corale și, mai ales, a genului cameral. Mi-au fost de ajutor directorii și inspectorii ISJ-ului. Am descoperit voci frumoase și persoane dornice să înceapă această activitate, ceea ce mi-a dat mult curaj. Nu am avut teamă că nu voi reuși pentru că era, în primul rând, dorința vieții mele.

Așa s-a născut în anul școlar 1976-1977 Corul de cameră al Sindicatului învățământ ”Pastorala” cunoscut în țară și peste hotare, devenit emblemă a municipiului Focșani și a județului Vrancea.

3.Spun cu mândrie că am fost martorul „Pastoralei” . Ca director al Grupului Școlar de Construcții , am avut onoarea să ofer o cină consacratului „Madrigal” , dirijat de maestrul Marin Constantin. Tot atunci, l-am cunoscut și pe muzicologul Iosif Sava. Vă mai amintiți ceva din acea seară magică, prin care spațiul unei cantine școlare a devenit sală de muzică ?

D.S.: Am avut un mare sprijin din partea reputaților mei profesori ai Conservatorului de Muzică ”George Enescu” din Iași, care erau mândri de foștii lor studenți, dirijori ai multor coruri din țară. În semn de respect și mare satisfacție, amintesc câteva nume remarcabile de compozitori și dirijori: Achim Stoia, rectorul Conservatorului, compozitor și profesor emerit la catedra de armonie, Mihai Cosmei – decanul facultății , George Pascu – muzicolog și pleiada de dirijori profesioniști în frunte cu Ion Baciu- dirijorul Orchestrei Simfonice a Filarmonicii Moldova din Iași, dirijorul și prof universitar Ion Pavalache, șeful catedrei de dirijat coral și dirijorul corului Gavriil Muzicescu al Filarmonicii din Iași, Savin Păutza, prof. univ.și dirijorul Corului Animazi al Conservatorului ieșean, prof. univ. Nicolae Gâscă, dirijorul Corului Cantores Amicitiae prof. univ. Vasile Spătarelu, etc., la care se adaugă alți dirijori din țară.

După aceștia Marin Constantin- creatorul celebrului Cor de Cameră Madrigal, Petre Crăciun, Ioan Golcea, Valentin Gruescu, etc.

În 1979, ,, Pastorala” este invitată să cânte eroilor neamului la 6 august, unde am avut onoarea să-l întâlnesc pe M. Constantin, invitat cu al său Madrigal la Mărășești.

Din acest an, pentru mine, ca dirijor și pentru Corul ,,Pastorala” începe o pagină nouă, a continuării perfecționării în arta dirijoral – concertistică și a interpretării corale. Despre această colaborare vom vorbi  separat pentru că este o adevărată istorie. ..Pastorala” a urcat treptele consacrării și a constituit și constituie nucleul artistic profesionist al Municipiului Focșani. ,,Pastorala” este  o corală de referință în peisajul artistic național și internațional, fiind invitată la nenumărate concursuri și festivaluri în țară și peste hotare.

Concertul aniversar al celor două coruri la Ateneul Popular Maior Gh. Pastia (10 ani Pastorala si 25 de ani Madrigalul) a fost un eveniment de mare încărcătura emoțională.Madrigalul a fost însoțit de o delegație de compozitori și dirijori,  membri ai Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din Romania, moderator fiind muzicologul și clavecinistul Iosif Sava.

Masa festiva a fost organizata la Cantina Grupului Scolar de construcții –director prof.V.Lefter.

A fost o seară memorabilă de muzică renascentistă clasică, contemporană și românească (madrigale și miniaturi corale ale compozitorilor români și străini). Și acum îmi sună în minte: ,,Trecu-i dealul la Băiuț”  de C. Arvinte, Cântec și joc de Radu Paladi, Codrule frunză galbenă, Florin Comișel, etc.

A fost cu adevărat o seară magică, concertul de la Ateneul Popular și microconcertul serii festive de la Grupul Școlar de Construcții. ,,Pastorala” și  Madrigalul au sustinut la Focșani 14 concerte comune acesta fiind un adevarat răsfăț pentru publicul focșănean. ,,PASTORALA”-copilul de suflet al Madrigalului – cum spunea adesea Maiestrul nostru în numeroasele interviuri locale .

Mult regretatul Maestru Marin Constantin a ajuns să iubească publicul focșănean și să exprime în multe rânduri că vine la Focșani cu multă plăcere. Fiecare venire era un eveniment cultural  național.

După ce ne-am cunoscut la aniversarea unui deceniu de activitate a Corului ”Pastorala” de la Focșani și  a 25 de ani a Corului Madrigal, întâlnirile  noastre aniversare au fost din 5 in 5 ani.

4.Ca iubitor de artă, nu pot uita concertele în care la un moment dat  rolurile se schimbau. Maestrul Marin Constantin dirija Pastorala, iar dumneavoastră Madrigalul.

D.S.: Da, am fost un răsfățat că am avut posibilitatea, în întâlnirile noastre aniversare, să dirijez cel mai bun cor de cameră din lume, Madrigalul. Mulți colegi dirijori și-ar fi dorit acest lucru. Dumnezeu a făcut posibilă această mare bucurie. Întâlnirile noastre pe scenă erau adevărate momente de perfecționare artistică văzând și ascultând voci și repertorii corale judicios alese și interpretate magistral.

Îmi spunea adesea că sunt singurul dirijor mai tânăr care i-am atras atenția prin puterea mea de comunicare cu corul, mimica și gestul dirijoral, expresivitatea în execuțiile corale. Nu întâmplător am urmat perfecționarea în arta dirijorală în anii 80-81. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru o asemenea șansă!

5.Dragul meu coleg! Nu-mi amintesc să fi refuzat pe cineva în ceea ce privește desfășurarea unui eveniment cultural. Ați fost alături de mine la mai multe lansări de carte . Vă mulțumesc pentru aceasta! Cum reușeați să inculcași elevilor din Mica Pastorală plăcerea de a comunica sensibil cu publicul?

D.S.: În artă nu trebuie să refuzi invitațiile în întâlnirile muzicale și cele literare, poetice și de altă natură. Am urmărit mereu cu bucurie să creăm împreună cu invitații și gazdele noastre , momente, întâlniri de mare vibrație artistică. Muzica și slova, literatura mereu au contribuit la sensibilizarea ascultătorului, la cultivarea lui, la crearea stării de vibrație artistic. Universul, astrele, galaxiile sunt cu noi cu muzica și literatura. Supersensibilitatea prin aceste 2 arte și nu numai, ne modifică starea sufletească și, mai ales, cea psihică. Sunt un adevarat balsam chiar pentru  cei mai puțini sensibili. Sunt o adevarată hrană spirituală. Să ne aducă Dumnezeu  cât mai mult împreună, să simțim frumusețea și bucuria vieții. Toate aceste binefaceri, prin intermediul muzicii, incerc să le transmit elevilor mei de 47 de ani, de când am luat catalogul și diapazonul în mână. De cele mai multe ori am reușit. A fost și este încă o mare bucurie. Totdeauna ”Pastorala” a fost un model pentru ”Mica Pastorală” și pentru toți elevii care ne au răsplătit efortul cu multe și sincere aplauze.

6.Dumnezeu mi a dat harul si mi a spus: dă mai departe bunătatea, zâmbetul, vibrația, frumusețea. Toate acestea m-au încărcat energetic și nu am simțit oboseala. Și pentru adulți, dar mai ales pentru copiii pe care îi am și îi îndrăgesc mult, am dăruit energie pozitivă și am primit de la ei această energie, mă încărca energetic prezența lor, dorința de a cânta cât mai bine și a se comporta exemplar. Asteptau după fiecare concert, serbare, execuție muzicală confirmarea mea, întrebând: ”domnul … a fost bine? Cum am iesit?” Răspunsul este unul singur cum ne-a invățat pedagogia: a fost foarte bine. Și le citesc bucuria și relaxarea pe fața lor.

D.S.: Ca director al Colegiului Pedagogic „Spiru Haret” din Focșani, aveați proiecte mari. Artistul nu rezistă omului comun. Lumea omului de artă este una eterică. Regretați perioada de directorat?

7.Într-adevăr o funcție administrativă te solicită foarte mult și îți ia din energia pe care ai fi folosit-o în artă. Când esti antrenat în activități paralele: didactică, artă, administrație este o suprasolicitare din toate punctele de vedere. Dar, când, dintr-un număr de proiecte, reușești să faci mai mult de jumătate ai o oarecare satisfacție. Aș enumera perioadele si împlinirile care mi-au adus satisfacție: 1980-89 – director adj. la Școala Nr.  9 – obiectivul principal:am reorganizat Scoala de muzică, care se desființase din 1978. Am adaptat aripa nouă a Scolii nr. 9 învățământului de artă. 4 ani director adjunct și 5 ani director plin la Liceul Pedagogic, cu toate necazurile pornite din invidie dar și din greșeli proprii, au adus colectivul de cadre didactice și elevii într-o cladire normală pe care am îmbunătățit-o ca aspect și imagine până in 2005. Ceilalți colegi directori au adus alte și alte îmbunătățiri dintre care cea mai importantă a fost obținerea statutului de colegiu. Sigur că regretele sunt mari si sacrificiile la fel. Cu mintea de astăzi nu aș fi mai acceptat funcția de conducere. Profesia îți aduce cele mai mari satisfacții, stiți foarte bine că ați mâncat pâine de director. Din punctul de vedere al artei, al pedagogului – mă încearcă un regret.

D.S.: În filmul documentar „Vrancea, carte românească de învățătură”, Pastorala încheie rotund documentarul. Nu credeți că e vremea realizării unui scurt metraj cu istoria acestei formașii de elită ,care fără Dumitru Săndulachi nu ar fi existat? E o provocare! Mă ofer să scriu scenariul documentarului.
D.S.:– Da, au avut satisfacție că au participat chiar și secvențial la acest documentar și îmbrățișez ideea unui scurt metraj al acestei instituții artistice care este ,,Pastorala”. Mai ales că în acest an suntem în a 45-a Stagiune de concerte, în toți acești ani ”Pastorala” a fost si este un nucleu artistic, mesager al artei corale locale și naționale în Europa. Iar eu sunt de 15 ani vicepreședinte al Asociatiei Naționale Corale din Romania. N-am trâmbițat.

8.Aveți o familie exemplară. Fără cei dragi nu ați fi putut rămâne pe scara succesului. Vorbiți-ne despre cei care v-au susținut în lunga carieră de om al școlii dedicat muzicii!

D.S.: Nimic nu se poate face fără sprijinul celor apropiați. Bărbații de succes au în spate întotdeauna o femeie vrednică, puternică și viceversa.

S-au făcut mari sacrificii – fără ghilimele- și cei privați de sprijinul meu constant și de prezența permanentă în mijlocul familiei, sunt soția și copiii. Copii care sunt realizați profesional și încadrați în societate. Sunt mîndru de ei (și de mine), dar în perioada copilăriei, cînd ar fi trebuit să fiu permanent cu ei, nu am putut fi din cauza implicării mele în activitatea artistică, didactică și cea administrativă.
Soția, profesoară de psihologie, a dus tot greul în familie, ba a avut și ea muncă de conducere – director adjunct și director plin la Școala Incluzivă „Elena Doamnă” ani mulți.
Succesele mele dacă le pot spune așa, se datorează în mare măsură soției care m-a suplinit în responsabilitățile familiale și ne-am fost sfătuitori în multe ocazii.

9.Vă e dor de schimburile culturale de altădată?  Puteți face din Focșani orașul vocilor de aur?  

D.S.: Da, îmi este dor de schimburile culturale de altădată. Am voința si tăria reluării lor. Din păcate astăzi sunt puține șanse: pandemie, instabilitate internațională, criză economică. Dar, rămân un optimist. Pe plan local avem proiectul depistării și valorificării tinerelor talente focșănene, din rîndul copiilor, tinerilor și adulților. Au fost și vor fi promovați în activitatea artistică, ca invitați în seratele corului “Pastorala” pentru câștigarea experienței scenice și concertistice.
Sperăm să  continuăm Festivalul Coral Național “Pastorala” la anvergura anilor anteriori cu participarea națională și internațională, anul acesta fiind la a 22-a ediție.

10.Vă rog să deconspirați pentru cititorii noștri trei dintre proiectele viitoare ale dirijorului Dumitru Săndulachi.

D.S. Pentru anii ce vin, continuăm și amplificăm proiectele aflate în derulare sub genericul “Educația estetică culturală a publicului spectator prin intermediul muzicii corale”:
1 – Realizarea unui scurt metraj cu istoria Corului “Pastorala” – intuit și de dumneavoastră.
2 – Conservarea repertoriului amplu al corului prin realizarea unor înregistrări pe genuri muzicale și nu numai.
3 – Realizarea unor schimburi culturale naționale și internaționale pentru promovarea muzicii corale și popularizarea realităților culturale, economice, sportive ale municipiului și județului nostru.

Prof. Dr. Dumitru Săndulachi,
Fondator al Corului de cameră ”Pastorala”,
Vicepreședinte al Asociației Naționale Corale din România
   Vă mulțumim!

Interviu realizat de profesorii Elizia și Vasile LEFTER

Septembrie, 2022
Foto: arhiva personală, Dumitru Săndulachi