Mulți au plecat de lângă noi mult prea devreme…sau au plecat deoarece era timpul lor..Dacă ne uităm la cer, ne place să ne gândim că ne privesc de acolo de sus… De multe ori îi pomenim dimineața…, scria Mihai pe data de 15 septembrie 2011. Câtă dreptate!  În dimineața zilei de 23 septembrie 2022, m-am întâlnit întâmplător cu doamna Aurelia Rogojinaru, mama lui Mihai în holul Bibliotecii. Dar… nimic nu este întâmplător! Așa am primit invitația de a pune pe hârtie câteva gânduri în memoria lui Mihai. Era o dorință a mea de când, el tânărul frumos și politicos, sensibil și generos, a plecat mult prea grăbit pentru noi cei ce l-am cunoscut,”  în țara de dincolo de nori, într-un loc plin de verdeață ”, …oare sunt și munți pe acolo? Poate că era mult prea devreme, însă  Sfânta Scriptură ne spune…” că nebănuite sunt Căile Domnului ! Toate la vremea lor ”!

 Pe Mihai Rogojinaru, prietenul tuturor, tânărul drăguț, bun, inimos, săritor, harnic, curajos, plin de finețe  il vedeam aproape zilnic la Bibliotecă înconjurat de tinerii voluntari veniți din toate colțurile lumii.  Veșnic cu zâmbetul pe buze, ne dădeam binețe, schimbam câteva cuvinte despre preocupările comune, el cu poeziile și eseurile sale, eu cu prozele mele, ne dădeam sfaturile și ne apreciam reciproc. 

18 septembrie 2018

Crepuscul
Luminile orașului
mă smulg odată-n plus
din îmbrățișarea nopții
ce va rămâne stăpână
peste toate temerile mele,
peste tot ce iubesc…

Mihai Rogojinaru, doctorandul, cercetătorul, neobositul căutator de adevăr, avea să mă impresioneze pe mine și pe telespectatorii emisiunii ” Cântare Cărții ” într-o seară de toamnă târzie. Cunoștințele sale, documentele pe care-și susținea afirmațiile, ne-au arătat un tânăr talentat , un Om harnic, responsabil, dornic de a ne  împărtăși harurile pe care Bunul Dumnezeu le-a revărsat asupra sa. O altă pasiune, pe care o cultiva cu întraga sa ființă, era  muntele, cățărarea pe cele mai înalte vârfuri.  Era un împătimit al naturii, trăia cu intensitate maxima fiecare clipă petrecută în preajma munților, trăia cu bucuria și firescul pe care le au doar cei ce pot comunica, stabili relații cu spiritul culmilor mărețe. Mihai era într-o permanentă căutare, avea planuri și proiecte, era plin de energie și de dorințe, era prieten și prietenos, era aici și pretutideni. Plecarea sa, spre o lume mai bună, a lăsat un gol imens în inimile tuturor celor ce l-au cunoscut. A fost mult prea repede și mult prea dureror. Mesajele care au apărut pe pagina sa de Facebook au înduioșat pe toți cei ce i-au fost apropiați dar și pe cei ce doar l-au întâlnit întâmplător. A fost iubit și apreciat, în scurta sa călătorie pe acest pământ a lăsat o puternică dâră de lumină, un ocean de iubire în inima părinților săi sfâșiați de durere.  „Când pleacă la cele veșnice un tânăr, tristețea este absolut imensă. E cazul și lui Mihai Rogojinaru, care a murit căzând într-o prăpastie a unui munte. Era un împătimit al muntelui. Începuse să devină foarte cunoscut pentru faptul că promova România și convinsese mulți străini să facă același lucru, să vină, să viziteze, să vadă în special zonele montane din România, zone cu totul speciale. După, îi ruga pe străini să promoveze România, să vorbească despre munții noștri, despre locurile speciale, despre parcurile naționale, despre pădurile sălbatice. Din păcate, Mihai s-a stins exact acolo unde și-a petrecut cel mai mult timp, în munte, în urma unui accident. Înmormântarea sa a dus foarte multă tristețe”, a spus Radu Tudor, miercuri seară, la Antena 3, în cadrul emisiunii „Punctul de întâlnire”. 

18 august 2018

La margine de noi
Toate trec
Trăim în regimul tiranic
Al finitului
Și trebuie să ne și jertfim
Pe altarul său idealurile… 

Ioan 3:16-21 VDC…” Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică. Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El ”… 

Drum lin printre îngeri, Mihai !

Zenovia Zamfir