După o zi cu de toate, cei trei antrenori se întâlniră după ora 11, nici unul nedorind să vorbească despre ziua precedentă, în care alcoolul umpluse mai des paharele goale. Antonio, Pedro se refăcură cu zeamă de varză murată. Trecuse ceva timp de când nu mai făcuseră  un chef pe cinste. Rodion  ratase ocazia. Cei de la Poliție l-au informat că-l vor mai chema. Erau pe punctul de a pune mâna pe atentator. Pericolul nu trecuse pentru Rodi. El însuși le deschisese o nouă pistă de lucru. Cercul se micșorase mult. Fosta amantă a lui Rodion rămase principalul suspect. Un echipaj plecase la Sânnicolau Mare s-o aducă în București.  Echipa operativă comunică ultimele informații. Femeia de la adresa indicată de Rodion  păru surprinsă de prezența polițiștilor. Era asistentă medicală, nu studiase niciodată în capitală și nu auzise de Profesorul  Rodion. Echipajul operativ fu nevoit să renunțe la încătușare. De altfel nu se potrivea nici vârsta celei învinuite de tentativă de omor. Conform cărții de identitate, avea doar 30 de ani. Misiune ratată!
       Rodion și amicii nu mai pricepeau nimic.

Toate acestea i se aduseră la cunoștință lui Rodion. Se prezentă  din nou la Secția de Poliție, cu două ore mai devreme. Ofițer de serviciu era o doamnă între două vârste, care vorbea cu un accent care îl făcu pe Rodion  să tresară. Încercă să prelungească momentul de prezentare. Fiecare cuvînt rostit de doamna ofițer de serviciu îl zgâria la timpan. Era fosta lui amantă, colegă de facultate? Nu pricepea ce caută în acest post cu uniformă. În minte îi veni un detaliu. Fosta lui iubită avea o aluniță deasupra urechii drepte. Nu se vedea nimic. Părul vopsit de curînd era căzut peste urechi. Cum putea oare să o determine să-și descopere urechea cu aluniță?  Îi veni în minte un șiretlic. Pe biroul doamnei ofițer se afla un ventilator. Avansă o întrebare:
-Poliția nu economisește energie? Sau e un ventilator –bibelou?
       Printr- o mișcare bruscă, apăsă butonul de pornire. Un adevărat țunami zbură hârtiile de pe birou, dar produse deranj și în pletele doamnei polițist. Lângă urechea dezvelită, în partea de jos a lobului ,  Rodion zări pentru o clipă ceea ce bănuia: alunița femeii pe care o ținuse de atâtâtea ori în brațe. Fără dubiu, polițista din fața lui era însăși Marta, iubita din anii studenției, pe care o părăsise, lăsându-i în grijă o sarcină nedorită. Marta plecă la ea acasă, unde născu un băiețel leit Rodion. Nu a vrut nimic de la fostul iubit, despre care citea știri din ziare, privind succesele lui ca antrenor.

Opri bâzâitul ventilatorului. Se făcu o liniște de mormânt. Rodi se ridică în picioare și cu o voce abia perceptibilă rosti numele femeii pe care o trădase, părăsind-o ca un laș:
-Marta, buna mea Marta!
 Ușa se deschise și în birou intră șeful de la criminalistică.

• -Domnule profesor, ne-ați trimis pe o pistă falsă. La adresa indicată locuiește o studentă.
• – Se prea poate, domnule colonel! Am aflat că șoferul meu a fost atentatorul. De frică să nu înfunde pușcăria, a fugit în Bucegi. Oamenii locului mi-au spus că s-a aruncat în gol de pe crucea de la Caraiman. Nu mai  căutați atentatorul. Îmi retrag orice plângere.
• – Am înțeles.  Sunteți liber!  
• -Am înțeles, Șefu! 
•         Marta ridică ochii din dosar și îl privi nedumerită pe primul și ultimul bărbat din viața ei.
• – De ce ai renunțat la denunț? Puteam să te omor cu mâna ucigașă inventată de șoferul tău.
• – Poate chiar meritam să mor! Ți-am călcat în picioare iubirea ta curată. Asta nu pot să mi-o iert,
• – Bine! Acum ce urmează?
• – Cum, nu știi? Dacă nu e prea târziu, las totul și plec din București. Merg cu tine până la capătul lumii.
• -Rodi, tu încă mă iubești?
• -Te-am iubit mereu. Am plătit un om care m-a pus la curent cu tot ce se petrecea cu voi. Mereu întrebam dacă te-ai măritat. Tremuram la gândul că ai fi devenit soția altcuiva. Port cu mine de 20 de ani  fotografia fiului nostru Doruleț. Abia aștept să-l strâng în brațe!
• -Pe mine nu vrei să mă înbrățișezi?
• – Taci! Mai așteaptă puțin.
• -Spune,Rodi, dar ce se va întâmpla cu soția ta, te-a-ai gândit?
• – Marta, nu-ți fă griji. Ea l-a iubit întotdeauna pe Antonio. De când fostul meu coleg s-a mutat la București, e cea mai fericită. A înflorit pur și simplu.
• -Ai știut și ai acceptat resemnat adulterul?
• -Pedro, bunul meu prieten Pedro, mi-a tot spus că e nevoie de multă răbdare. Și iată că răbdarea îmi e răsplătită.
• – Dacă știam că dragostea ta e așa de mare, nu renunțam fără luptă.
•          Marta își privi ceasul. Trecuse de ora 1. Se așeză la birou și scrise cîteva rînduri prin care își anunță șefii că e nevoită să plece, rugându-i să-i accepte demisia. Părăsi pentru un minut biroul, depunâd la ofițerul de serviciu arma și uniforma.
•        Îl luă pe Rodion de mână și se îndreptă spre ușă. Se declanșă alarma. Tot personalul prezent în secție coborî cu buchete de flori în mână. Brațele fostului comisar se umplură de flori alese. Despărțirea fusese pusă la cale de însuși șeful cel mare, care fusese conectat la microfonul de urgență și ascultase toată discuția dintre cei doi. Marta nu-și putea reveni din plâns. Se despărțea greu de minunații ei colegi. Marea iubire ieși însă biruitoare.
•  Comandantul îi îmbrățișă pe cei doi și îi rugă să-l invite la nuntă.
•       Ușa glisantă a Secției de Poliție se deschise larg. Comandantul le puse la dispoziție însăși mașina lui de protocol. Era la curent că la aeroport îi așteaptă un elicopter al firmei aeronautice Rodimarta, pilotat de un tânăr chipeș, mândru de părinții despre care aflase totul
• – Rodi, să știi că eu și fiul meu ți-am pregătit un Centru de Atletism dotat cu criosaune și la Sînnicolau Mare!

       Elicopterul decolă  din zona privată , ducând spre înalturi doi oameni care s-au regăsit după ani de dor.

         Sfârșit

    Vasile Lefter
   Membru UZPR