Ceru-i senin și plin de nori,
Trecut-au viscol și ninsori;
Au fost și vor mai fi furtuni
S-or duce zilele-n genuni.

Se razboiesc încet, cuminți
Îngeri de ură și cu sfinți,
Dar toate-acestea-n drumul lor
Ajunge-vor spre Creator.

Se-adună norii grămadă,
Lumea vrând parcă s-o vadă;
În cete parcă se-adună
Cu sau fără voie bună.

Niște moși cu brabă albă,
Chip senin și pleata dalbă;
Gârboviți și îngândurați,
Tare de demult uitați.

Stau curați, fără de vină,
Ca lumina din Lumină,
Precum pruncii fără pată,
Ca iubirea cea curată.

Alții-s negri de furie
Și încearcă cu tărie
Să întunece pământul-
Tot ce a creat Cuvântul.

De poveste parcă-mi pare
Ceru-acesta-nalt și mare
Unde încap și buni și rai,
Cei ce fac bine si călăi.

Deși cerul e liniștit,
Iar Soarele a răsărit,
Au plans și plâng norii mai des;
Tot suferință au cules.

Au cules și au tot cules;
Mai multă moarte au ales.
Cu grijă au adunat-o,
În lume au presărat-o.

Atâta moarte e in jur
Și face lumea înconjur;
Trăiește în tot și toate,
Parcă altfel nu se poate.

Atâta moarte e în noi!
În suflete ne e razboi.
Atât este de-ntunecat
Duhul de Dumnezeu lăsat.

Cu-atâta drag ne otravim
De-otravă dulce să murim.
Parcă ar fi un scop, destin
Să faci viața altora chin.

Zici că-i coșmar, film de groază
Sau o-ntunecată rază
De Hades trimisă poate,
Lui Ahile sau lui Marte.

Totuși, strălucește o stea,
Ce drumu-n veci ne-a arăta
Către ieslea cea săracă,
Unde Iisus capu-și pleacă.

De-atația ani purtăm în noi
Lăcaș sărac, plin de nevoi.
Nu-i gata a-L primi nicicând
Pe pruncul Preacurat și Sfânt.

Virtuțile sunt puține,
Răul stă în loc de Bine;
Viermele răului crește,
În suflete ne domnește.

Nu găsești loc capul să-L pleci,
Nașterea Ta să Ți-o petreci
Căci, ieslea sufletului meu
E-mpovărat de păcat greu.

Am pregatit tot ce-i lumesc,
Dar sufletul să-l pregătesc
N-am avut timp, Doamne, deloc
Și-n suflet nu ai nicicum loc.

Iartă-mă, Hristos, Preabune,
Că eu, mai prejos de lume
Am pus toată iubirea Ta,
Smerenia, dar și jertfa.

Intră și în sufletul meu
Atât de păcătos mereu.
Topește această gheață
Ce-mi stă în suflet și-n viață.

Alungă această moarte
Care sufletu-mi străbate;
Fă să dispară din lume
Durerea, printr-o minune.

Pruncuț Preadulce, știu că Tu,
Vei mântui tot pământu
Și mai știu c-a Ta iubire
Va aduce fericire.

Vremurile-s tare grele;
Față vom face la ele
Cu iubirea care vine
De la Tine, pentru mine.

În suflete ne străbate,
De la rele ne abate,
Ne îndreaptă cu blândețe
Și ne dă calde povețe.

Moartea din noi o biruiește,
Sufletul ni-l întărește,
Răbdător ni-l îmblânzește,
Cu încercări ne smerește.

În suflet e-atâta viață!
Sper că-n orice dimineață,
De-acum, Iisuse, voi avea
Pace în veci și pururea!

27.8.2021