Rugă pentru Basarabia

Lui Grigore Vieru

Iartă-mă, Doamne, dar mult prea mult am tăcut
Şi prea am luat în seama mea toată vina;
Nu-s vinovat că frate-meu trăieşte peste Prut,
Iar soră-mea e măritată-n Bucovina.

Toţi pruncii, bunii şi străbunii în viaţă
Nu au vălul pe chip ca-n lumea arabă;
Cum ai putut, Doamne, să scoţi Moldova la piaţă?
Cum să o vinzi, ca pe ovăz, la tarabă?

Cînd Ştefan cel Mare străbate Moldova-n galop,
Cînd Costin şi Neculce mă privesc din hrisov,
Ce zeu îmi dai, Doamne: Joachim Ribbentrop?
Şi cui mă închini: lui Veaceslav Molotov?

Am fost blagosloviţi de iude şi pizmaşi
Şi ne-am învrednicit de răul cel mai rău;
Dar, Doamne, binecuvîntează peste Iaşi
Şi peste toţi românii tăi din Chişinău!

Faraoni şi imperii tot intră la apă,
Minciunii sfruntate i se scufundă corabia;
Fă, Doamne, dreptate, în sfîrşit să încapă
Pe hartă, acasă, în veci, Basarabia!

Cît ai să mai desparţi fraţi, moşie şi rude?
Cît ai să mă mai minţi că suntem două neamuri?
Vai, Doamne, ascultă, un vuiet se-aude:
Cad ziduri pe lume ca ploaia în geamuri…

Florin Bălănescu