PAUL-SEVER SMADU:-”Fiecare popor are presa pe care o merită! ”
___
IOAN VASIU : – Ești una dintre ”vocile” bine cunoscute de la Radio Reșița. De câți ani lucrezi pentru acest post de radio ?
PAUL-SEVER SMADU : – Pentru Radio România Reșița lucrez din anii 2004-2005 și de atunci sunt corespondentul din stațiunea Băile Herculane al postului.
I.V. : – Când ai debutat, ca jurnalist ?
P.S.S. : – Primul contact cu presa radio l-am avut în luna noiembrie a anului 1990 la Radio Timișoara, la un meci de fotbal din Divizia B , Gloria Reșița – ASA Tg Mureș , unde m-am întâlnit cu regretatul Mihai Junea, care transmitea în direct acel meci, iar eu am avut rolul să îl assist pe toată durata partidei. Păstrez și acum într-o agendă consemnările de la acel meci și îmi amintesc cu nostalgie acest episod de fiecare dată când răsfoiesc agenda . După câteva luni în care am relatat , indirect, despre câteva meciuri susținute de Gloria Reșița, am participat la un concurs pentru Secția Sport a Radio Timișoara, unde am fost al patrulea, doi dintre colegii mei de atunci activând și înprezent – Adrian Schindarli și Radu Micu. Eu am trecut la Secția Actualități, la care am colaborat peste 20 de ani, fiind correspondent de la Oravița și, apoi , din BăileHerculane. O scurtă perioadă de timp, cam doi ani, am fost redactorul șef al publicației Foaia Oraviței, funcție pe care am preluat-o de la regretatul Gheorghe Azap – o legendă a poeziei bănățene și româmești.
I.V.: – Ce a însemnat Radio Timișoara pentru tine ?
P.S.S.: – Radio Timișoara a însemnat pentru mine poartă de intrare în lumea presei, o lume la care aspiram încă din perioada copilăriei, dar care înainte de 1990 nu putea fi decât un vis, din motive lesne de înțeles pentru cei care au trăit acea perioadă. Radio Timișoara a însemnat pentru mine un vis împlinit, la numai un an după evenimentele din Decembrie 1989, tot de la Timișoara. De asemenea, Radio Timișoara a fost pentru mine o mare familie, mai ales în primii ani de activitate, având șansa să lucrez alături de nume déjà consecrate și aș aminti pe Nicolae Dolângă, Ioan Dula Giulvăzan, Nicolae Secoșan, Nicolae Pârvu, Vasile Vancea, Radu Ciprian Pop, Ion Micu sau generația mai tânără – Mihai Anghel , Mihai Junea, Ioan Crăciun, Marius Pentelescu, Teodora Idvoran, Ioan Alexandru Tătar, ca să dau doar câteva dintre numele de atunci ale radioului timișorean. Radio Timișoara a însemnat o perioadă frumoasă din viața mea, care m-a ajutat să mă descopăr în această meserie!
I.V.: – De la care importanți oameni de radio ai reușit să ”furi” unele dintre secretele acestei meserii ?
P.S.S.: – De-a lungul timpului am lucrat cu foarte mulți oameni din presă de la care am avut ocazia să fur o parte dintre secretele acestei meserii, care m-au ajutat, apoi, de-a lungul carierei mele de până acum! Pe lângă numele evocate, aș dori să amintesc pe regretatul Florian Pittiș și Irina Iana Baltă, din perioada în care am colaborat cu Radio România Tineret sau, mai târziu, la Radio Reșița, regretatul Doru Dinu Glăvan, dar și ceilalți colegi cu care am început colaborarea la acest post de radio. De fapt, de la fiecare cu care intrăm în contact avem ce învăța, iar din toate aceste învățăminte să ne croim un stil propriu, care ne caracterizează, mai ales în acest domeniu al presei!
I.V.: – Ai regretat vreodată că ai ales radioul și nu presa scrisă ?
P.S.S.: – Nu am regretat, nu regret și nu voi regreta vreodată că am ales calea radioului, deoarece eu consider că acesta mă caracterizează cel mai bine prin tot ceea ce am realizat pe acest tărâm. Periodic am lucrat și în presa scrisă, la Foaia Oraviței, ziarul Timpul sau colaborator la Renașterea Bănățeană, însă tot radioul este cel care mă atrage cel mai mult.
I.V.: – Dacă nu erai jurnalist, ce altă profesie crezi că ți-ar fi plăcut ?
P.S.S.: – Înainte de a lucra în presă, activitatea profesională am început-o la UFET Oravița, în exploatări forestiere și aș fi lucrat tot în acest domeniu sau activități legate de mediul înconjurător, pentru că îmi place foarte mult natura și chiar și acum petrec mult timp în natură, pe Valea Cernei și în Clisura Dunării.
I.V.: – După părerea ta, mai poate fi socotită presa de astăzi ca fiind a patra putere în stat ?
P.S.S.: -Chiar dacă este considerată încă a patra putere în stat, eu cred că presa românească are putere… fără putere! Nu întâmplător, presa de investigații , cea care este adevărata forță a presei, a ajuns pe cale de dispariție – dacă nu cumva a și dispărut din peisajul publicisticii de la noi. Iar în perioada pe care o trăim acum, epoca tehnologiei electronice, rolul presei este diminuat de amploarea pe care au luat-o așa numitele rețele de socializare, unde fiecare poate să scrie orice despre orice și oricine, în numele libertății de exprimare. Evident, însă, lumea are nevoie de presă în continuare, oricâtă putere ar avea presa, chiar dacă pentru mulți consumatori de presă este din ce în ce mai greu să facă distincția între o știre reală și una falsă, uneori chiar din vina celor care lucrează în presă!
I.V.: – Ce te nemulțumește în jurnalismul practicat acum în România ?
P.S.S. : – Sunt multe aspecte critice înjurnalismul de astăzi, nu doar din România, ci din întreaga lume, dar cred că în ultimele decenii în presa românească a existat o selecție tot mai slabă spre inexistentă a celor care practică această meserie, iar efectele le putem constata astăzi. Desigur, avem foarte mulți jurnaliști inteligenți și care chiar cunosc această meserie, dar sunt și ei oameni , cu slăbiciunile lor de caracter! Până la urmă, presa nu poate sta deasupra societății pentru care se exprimă și, ca să parafrazez un citat celebru: Fiecare popor are presa pe care o merită!
Interviu consemnat de Ioan Vasiu /UZPR
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania