Că familia Cernătescu, Maria și Miron, este cu adevărat iubită în Râmnicu-Vâlcea reprezintă un fapt. Un fapt probat încă o dată de numărul mare de prieteni și personalități culturale ale Râmnicului care le-au fost alături celor doi la Biblioteca Județeană „Antim Ivireanul”, marți, 22.11.2022, cu prilejul lansării volumelor de poezie și culoare a căror autoare este  Maria Cernătescu.
     Despre profesorii Cernătescu poți afirma fără teama de a greși că formează un cuplu care răspândește lumina. Împreună și fiecare în parte. E acel tandem, sunt acei Ea și El mereu implicați, întotdeauna în miezul lucrurilor, oricând dedicați. Maria și Miron Cernătescu, profesoara de desen (fostă studentă a lui Corneliu Baba) și profesorul de muzică, și-au dăruit întreaga viață, ca dascăli, copiilor. Performanți în domeniile lor de activitate, Maria și Miron Cernătescu și-au îndeplinit cu asupra de măsură menirea încredințată de Dumnezeu, nemulțumindu-se doar cu bifarea punctelor din fișa de post, ci înfăptuind performanță. Astfel, generații după generații s-au bucurat de harul acestor cu adevărat dascăli. N-au păstrat doar pentru ei darurile cu care au fost înzestrați și pe care le-au împărțit, cu generozitate, elevilor pe care i-au îndrumat decenii la rând. Fără îndoială, nu sunt puțini cei care își amintesc cu drag de toate evemimentele și concursurile la care au participat prin strădania și dăruirea profesorilor Cernătescu, de-a lungul vremii.
     Maria și Miron Cernătescu sunt părinții a doi copii minunați, două fete care ar face să fie mândru orice părinte. Una dintre cele două fiice a ales să facă performanță în alt domeniu decât cel artistic. Cealaltă fiică este Dalila, fetița al cărui nume era pe buzele tuturor acum câteva decenii, nu doar în țară, ci și în întreaga lume. Muzica divină, izvorâtă din naiul Dalilei Cernătescu, al cărei profesor de început n-a fost altul decât tatăl său, se revărsa și încă se revarsă în cele mai îndepărtate colțuri de pe acest Pământ. Azi, Dalila Cernătescu este și un reputat profesor la Academia de Muzică din București unde dezvăluie tainele acestui minunat instrument muzical studenților de aici și de pretutindeni.
      Miron Cernătescu împlinește în continuare menirea ce i-a fost dată, fiind și în prezent unul dintre cei mai performanți și căutați făuritori de naiuri din țară și din afara ei. Naiurile create de tată poartă girul fiicei Dalila, severul profesor de azi.

    “Ce oameni extraordinari trec pe lângă noi! (…)”, spunea Mircea Eliade. Și noi nu-i vedem decât arareori. Să îndrăznim să ne bucurăm că le suntem contemporani, să ne simțim onorați că facem, într-un fel sau în altul, în mai mare sau în mai mică măsură, parte din viața lor. Doar nu așa ne-a îndemnat Mântuitorul? „Îndrăzniți, eu am biruit lumea!” Și tot el ne cere să înmulțim talanții. Iar la această vârstă, a repausului binemeritat, nu sunt puțini cei care cred că mare lucru n-ar mai fi de făcut. Însă există atâtea exemple, de aici și de prin alte părți de lume, care contrazic acest mod de a gândi. La noi, scriitoarea Eliza Roha a debutat destul de târziu, la o vârstă la care ești privit cu scepticism și nimeni sau aproape nimeni nu mai crede că poți avea un viitor în literatură. Acum, la șaptezecișișase de ani, Eliza Roha are o vastă operă. A publicat deja peste douăzeci de romane și multe alte lucrări. La optzecișidoi de ani, canadianca Alice Munro obține, în anul 2013, Nobelul pentru literatură cu minunatele ei povestiri. De ce n-am putea, măcar, visa?
      Maria Cernătescu și-a împlinit cu brio datoria de mamă, de soție și de profesoară. Acum, la vremea aducătoare de tihnă a pensionării, profesorul de altădată se descoperă și se redescoperă exersându-și penelul și  aplecându-se mai mult timp asupra șevaletului pe care așteaptă pânzele spre a fi spusă povestea. În poezie, artistul Maria Cernătescu surprinde prin imagini și metafore înmănuncheate în volumele care-i poartă semnătura. Picturile și poeziile Mariei Cernătescu sunt asemenea omului Maria Cernătescu. Luminoase și optimiste, devoalând doar o fărâmă din zbaterile sufletului. Numai atât cât este permis să se vadă.

     Restul rămâne imaginației și intuiției. Iar asta nu pentru că ar fi ceva de ascuns, ci pentru că Maria Cernătescu nu se trădează pe sine nici în artă, neputând fi altceva decât ceea ce este cu adevărat: preaplin de suflet.

Gheorghe Dican