Ultimele zile din an sunt sunt impregnate de o angoasă existențială amestecată cu un entuziasm amăgitor pentru vremuri mai bune: acum se fac bilanțuri, se contorizează împliniri, eșecuri și realizări, se fac planuri pentru anul ce vine, se caută noi căi spre fericire…

Invariabil, 9 din 10 mesaje cu urări de final de an gravitează în jurul conceptului de fericire: „Sărbători fericite!”, „Un Nou An fericit!”, „La mulți ani fericiți!” etc. Aș paria însă că un procent mare de adulți nu înțeleg că fericirea nu are nimic de-a face cu plăcerea și are foarte mult de-a face cu dezvoltarea forțelor personale și a caracterului, cu educația și viața trăită în fiecare clipă, zi după zi.  Fără educație și disciplină calitatea vieții scade dramatic. Și noi, oamenii, avem nevoie de disciplină mai mult decât am crede în vremurile actuale, avem nevoie să respectăm și să prețuim mai mult fiecare moment alături de cei dragi. Suntem furioși, vulnerabili și triști, dar le cerem copiilor să fie calmi, puternici și veseli. Suntem nemulțumiți și revoltați de tot ce ne înconjoară (de șefi, de colegii de serviciu, de vecini), dar le cerem copiilor să se comporte frumos la școală, pe stradă, la locul de joacă etc. Le cerem să mimeze, să se prefacă, să joace un rol de „fericiți”: calmi, buni, respectuoși…

Fericirea se învață în familie. Caracterul fiecăruia dintre noi poartă pecetea valorilor cu care creștem în familia de bază. Fericirea are de-a face cu sănătatea creierului, a minții, cu înțelegerea naturii umane. Fericirea are de-a face cu răbdarea, îngăduința, recunoștința, bucuria, liniștea și sprijinul celor din jur. Fericirea este despre oameni împreună.

Cu doar 20 de ani în urmă se considera că dezvoltarea creierului este aproape completă până la sfârșitul copilăriei, însă în zilele noastre neuroștiințele au demonstrat că procesul de construcție a creierului uman poate să dureze până la 25 de ani și că mecanismele implicate în procesul gândirii se conturează și sunt într-o dinamică continuă pe tot parcursul vieții.
Dezvoltarea sănătoasă a creierului este premisa unei vieți de calitate. Creierul nostru este responsabil cu o listă cu o listă generoasă de abilități de gândire, emoționale și relaționale care ne permit să ducem o viață echilibrată, să avem relații sănătoase și să trăim în armonie cu noi înșine și cu cei din jur. Capacitatea de decizie și planificare, reglarea emoțională și fizică, introspecția, flexibilitatea și adaptarea, empatia și moralitatea sunt calități pe care este esențial să le cultivăm copiilor noștri, dar toate acestea necesită un creier superior bine dezvoltat, adică adulți educați. Creierul superior, complet nedezvoltat la naștere, este responsabil de gândirea complexă și sofisticată și evoluează pe toată perioada copilăriei. Părinții care cresc cu adevărat copii fericiți sunt cei care sunt ei înșiși fericiți, mulțumiți, recunoscători și care au respect față de semenii lor, care văd binele dincolo de zidurile prea înalte ridicate din orgolii și aroganță…

De aceea îmi permit acum, în prag de An Nou, o reamintire:  fericirea se învață în familie, nu se primește  prin mesaj la sărbători, nu se transmite în scris și nici prin viu grai („Fii fericit!”), fericirea e un comportament învățat. Și, ca orice deprindere, necesită exersare până la asimilare.
Așa că eu vă urez doar atât: exersați zi de zi iubirea, înțelegerea, răbdarea, îngăduința, dăruirea, cumpătarea, recunoștința, liniștea și bucuria cu oamenii de lângă voi, cu cei de aproape! Și să aveți cer senin oriunde vă aflați!

Diana-Maria
31 Dec. 2022