Salcâmii ning și încă este seară, tăcerea sting
fiorul ce mă înconjoară.
Ne-am declarat iubire prin război, ne-am separat
de dragostea din noi.
Cad în lumina formelor pierdute ce îmi adună
vina clipelor vândute.
E curcubeul șters cu atât de multe vreri, al nostru mers
alunecă-n dureri.
Albastră-i ulița de orizonturi roșii, verde e ușa
ce împiedică strămoșii.
Se flutură uscatele regrete în amiază cu gesturi
spânzurate, trecutul copiază.
Din clipe se adun priviri abandonate, cuvintele impun
doar vise răsturnate.
Războiul e pierdut în lingura de pace, regretul apărut
în verighete zace.
Câmpia libertății copite-au alergat, sărutul entității
iubirea a înjugat.
Fluturi de stomac încep să-mi fâlfâie, ard înjunghiat
… și mersul-mi gâfâie
O zi de-ar mai urma și încă …
Iubind aș leșina de viață scurtă.